Membru al Frăţiilor de Cruce din perioada liceului, Niculae Purcărea a cunoscut asprimea închisorilor alături de alte mii de elevi condamnaţi de regimul lui Ion Antonescu. După ocuparea ţării de către sovietici şi instaurarea regimului comunist, a intrat în grupul de rezistenţă armată al învăţătorului Dumitru Alexandrescu din Munţii Argeşului. Capturat de Securitate şi condamnat în 1948, a trecut prin iadul de la Piteşti, fiind una din victimele cel mai greu încercate ale experimentului reeducării prin tortură, relatează buciumul.ro.
"De multe ori te întrebai atunci: eram aşa de urâţi, de pociţi, de strâmbaţi, încât vestitul Quasimodo era parcă mai frumos decât eram noi. Fără dinţi, cu gura strâmbă, cu ochii unul umflat, altul nu, cu o falcă strâmbă, cu o parte umflată... Eram aşa de urâţi încât ne făcea impresia că fiecare avem pe faţă câte o mască, că nu eram noi din cei care ne ştiam. Parcă fiecare aveam câte o mască de carnaval, o mască hidoasă. Şi trecea timpul, dar veneau alte bătăi. De exemplu, dacă te lua la palme şi te bătea, iară trebuia să schimbi faţa. Plus că dinţii ţi-i lăsai pe unde puteai… Limba îţi era arsă, buzele de asemenea, pentru că te puneau să mănânci ca porcii: îţi puneau gamela jos şi tu trebuia să lingi, că era zeamă opărită, nu conta – tu trebuia să lingi, să mănânci. Ce era în gamelă nu conta, trebuia să cureţi. Şi gamela devenea instrument pentru toate: şi pentru mâncare, şi pentru spălat rufe, şi pentru altceva… (fecale – n.n.) Dar trebuia să mănânci tot ce e în gamelă", evoca, în 2010, acele vremuri de groază Nicolae Purcărea, victimă a fenomenului Piteşti, plecat joi noaptea, întru veşnicie.
După amnistia din 1964, s-a dedicat cu totul artei populare, devenind unul dintre cei mai cunoscuţi maeştri ai meşteşugului sculpturii în lemn, arta sa fiind apreciată în toate muzeele de etnografie din România şi din Occident.
Priveghiul lui Purcărea va avea loc duminică ora 18 la biserica din Scheii Braşovului, iar slujba înmormântării luni ora 13, în acelaşi loc.
Fenomenul Piteşti
Orchestrat de comunişti în baza unor idei aduse din URSS, "Fenomenul Piteşti" sau "Experimentul Piteşti", cum i se mai spune, s-a desfăşurat între noiembrie 1949 şi decembrie 1951 în mai multe închisori din România comunistă (în principal la Piteşti şi Gherla, dar şi la Suceava, Canal, Târgu Ocna ori Braşov) şi a constat în distrugerea fizică şi morală a tinerilor închişi în penitenciare. Practic, comuniştii au vizat anihilarea viitoarei elite intelectuale a României, prin distrugerea credinţei şi fibrei morale din om şi transformarea acestuia într-o creatură obedientă, lipsită de demnitate şi valori.
Considerat un adevărat genocid al sufletelor, Experimentul Piteşti a avut drept scop transformarea victimelor în călăi, tortura fiind doar un mijloc pentru atingerea obiectivului şi nu un scop în sine. De fapt, adevăratul scop al experimentului a fost aducerea deţinuţilor în punctul în care aceştia renunţau la convingerile politice şi religioase şi în final se atingea punctul completei obedienţe.
În primă fază, Securitatea a recrutat un grup de 5-6 condamnaţi, conduşi de Eugen Ţurcanu, care ulterior, prin schingiuri, au obligat şi alţi tineri să li se alăture în cadrul comitetelor de tortură. În afară de chinurile fizice (sute de flotări şi genuflexiuni, zile întregi de stat în diverse poziţii incomode, lovituri la faţă, tălpi, fese, organe, toate în condiţiile în care deţinuţii erau subnutriţi cronic), victimele erau batjocorite şi prin metode care le afectau psihicul, fiind obligate să îşi calce în picioare public familia, prietenii, credinţa şi simbolurile religioase, modelele etice din libertate.
În plus, victimelor li se cereau informaţii despre activitatea anticomunistă dinainte de arestare (folosite de Securitate pentru a opera alte arestări), iar majoritatea erau solicitaţi, în ultima etapă a
experimentului, să se compromită decisiv prin participarea la bătăi. Prin torturile de tipul
experimentului Piteştiau trecut peste 1000 persoane, dintre care au murit aproximativ 50.
Regimul comunist a făcut tot posibilul să ascundă informaţiile legate de Experimentul Piteşti. Partidul a oprit fărădelegile în 1952. Nu a recunoscut niciodată faptul că a organizat minuţios operaţiunea, afirmând că totul a fost din vina unora dintre deţinuţi care au început să se tortureze între ei.
Cu toate acestea Alexandru Nicolschi, agent KGB, secretar general al MAI sub ministrul Teohari Georgescu a fost văzut deseori la Piteşti, supervizând reeducarea.
Eugen Ţurcanu, deţinutul care conducea grupul de condamnaţi torţionari a fost anchetat şi executat, pentru a acoperi legăturile sale cu liderii comunişti.
epochtimes.ro
