A trecut la cele veșnice mărturisitorul Gheorghe Dubiț, la vârsta de 96 de ani. Născut în Mileanca Botoșanilor, fost deținut în închisorile comuniste, torturat și chinuit ani în șir, a rămas întreaga viață fidel valorilor creștine.
"În dimineața zilei de 13 martie 2019 a trecut la cele veșnice mărturisitorul din temnițele comuniste domnul Dubiț Gheorghe, dascăl la parohia Mileanca- Botoșani", este mesajul transmis de către Protos. Siluan Antoci, stareţ al Mănăstirii "Sfânta Cruce" din Brusturi (Neamţ), autorul cărții "Flori duhovnicești în pustiul comunist. Mărturisitorii botoșăneni".
Gheorghe Dubiț s-a născut pe 25 decembrie 1923, la Mileanca, al doilea din cei nouă copii ai familiei. A urmat, la Iași, şcoala de cântăreţi bisericeşti de patru ani (1936-40), ulterior devenind dascăl în Havârna, comună vecină, şi apoi, în 1965, prin transfer, în satul natal Mileanca.
"În 1940, Ia 22 Iunie, când a spus Mareşalul Antonescu: Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul, eram la slujba de duminică la Codreni, unde am tras clopotele, iar oamenii cu evlavie şi lacrimi udau pământul, cerând ajutorul lui Dumnezeu, în timp ce preotul Gh. Ivan şi Pr. Mironescu, evacuat din Miorcani, încurajau poporul", povestea Gheorghe Dubiț.
Este arestat pe 19 mai 1948, sub acuzaţia deţinerii de publicaţii interzise, prin sentinţa numărul 281/1949 a Tribunalului Militar Iaşi, fiind condamnat la 3 ani de închisoare corecţională. "Mi s-a pus în cârcă faptul că au găsit la mine broşuri interzise (pe care nu le-am văzut în viaţa mea, şi nici nu aveam de unde!). Dar mi-au pus în spate tot ce au vrut, "şi m-au scuipat şi m-au bătut şi câine eu le-am fost". La Dorohoi, şef comisar era Carol Hudescu, specialist în materie de anchetă şi tortură, făcând şcoala la înalta clasă a celui Rău Antihrist, căci eu eram Dascăl bisericesc la creştini, iar el, anchetator la comunişti. Aşadar ideile nu se împăcau. Am fost dus la Suceava, renumita temniţă considerată al doilea Auschwitz, unde am luat contactul cu infernul".
"La 18 Iulie 1951 am fost eliberat, dar eram urmărit pas cu pas. Eram ca şi condamnat la locul de muncă sau muncă forţată. Trebuia să lucrez, să iau parcică, să am ocupaţie, deşi eram Dascăl bisericesc, dar asta la dânşii nu valora; îmi spuneau: Reacţionarule, americanule, banditule, imperialistule.... să cânţi cu sapa în hârtop, nu la Biserică! Şi aşa mi s-au scurs tinereţile mele, fără tinereţe...! Dar Domnul, care pedepseşte, dar nu omoară, m-a ajutat, m-am căsătorit, mi-am făcut un cămin, apoi am avut copiii, şi celelalte!", mărturisea dascălul Gheorghe Dubiț. Citeste Dascălul de biserică Gheorghe Dubiţ: "Aşa am devenit mare politician de Mileanca..."
Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în pace!