Debutând în anul 1970, Mihai Ursachi își deschide volumul Inel cu enigma cu un poem emblematic Ad lectorem:
Întâia oară vei vedea
Şi vei pleca şi vei uita;
Ci încʼodată dacă vii
vei auzi şi vei trăi;
a treia oară-ai să rămâi.
În mod sigur, poemul se cere a fi interpretat ca un poem al inițierii: „poezia nu este o artă care se oferă oricui; ea presupune un proces de iniţiere, alcătuit din trei praguri: primul contact este superficial, lipsit de pătrundere ("vei vedea") şi fără nici un efect ("vei uita"); al doilea constă în primirea mesajului ("vei auzi") şi asimilarea lui empirică, emoţională ("vei trăi"); iniţierea încă nu s-a produs, dar ea se va desăvârşi abia odată cu ultima etapă, aceea a asimilării tainei, a mutării ei din plan formal, cultural, în plan ontologic ("ai să rămâi")" (Bogdan Crețu).
Fără intenții de analize numerologice sau cabalistice, într-un mod curios, revenirile, raportate la biografia Mihai Ursachi, pot fi interpretate și în sensul revenirii într-un univers concret material. Or dacă construcția unei case este o alegorie ca în poemul Zidirea (Eu îmi clădesc o casă./ Mai întâi am văzut-o/ în minte,/ înaltă, frumoasă, şi nepătată./ Mă voi robica Benvenuto,/ sfârşind-o mai curând sau niciodată,/ dar toate ale ei să fie sfinte./ Şi am cărat în spinare pietroaie/ pe care le-am smuls din neştire, greoaie,/ şi le-am făcut temelie/ să ţie/ pentru nepoţi, strănepoţi, în vecie./ Pe urmă-am turnat smoală topită şi-am început a zidi cărămidă;/ şi-atât de-ndelung le descânt, le mângâi,/ de râd trecătorii zicând că-s tehui./ Eu car însă-ntruna,/ şez şi cioplesc/ în blânda uitare,/ mă rog doar la Doamna să aibă răbdare/ ca să sfârşesc./ Pe milostiv cititorul îl rog ca să ştie/ că tot Făptuitul e alegorie“), de ce nu ar fi posibilă interpretarea inversă?
Amintim doar unele dintre drumurile revenirii lui Mihai Ursachi:
-încercarea de a pleca (evada), traversând Dunărea înot, și revenirea (în fond, oprirea forțată și arestarea) în1961; apoi, plecarea, în 1981, cu o bursa de studiu, în America, de unde a revenit (convins fiind că „locul românilor este în România. America este pentru americani, România este pentru români“) în 1990;
-instalarea în Iași, în fundacul Dochia, nr. 9, la începutul studiilor și revenirea, la întoarcerea din America, în 1990, tot în Iași, mai întâi, într-un apartament din Tătărași și apoi pe Sărăriei, 140;
-copilăria la Ipotești, la bunicii de pe mama, studiile la Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani; revenirea, în 1991, la Botoşani pentru primirea Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu – Opera Omnia și revenirea simbolică, care se va întâmpla pe 24 septembrie 2018, prin inaugurarea sălii ”Mihai Ursachi” în incinta Memorialului Ipotești.
În această sală, amenajată cu mobilierul și lucrurile personale ale lui Mihai Ursachi și ale fratelui acestuia, Gheorghe Ursache, donate Memorialului Ipotești de către soția lui Mihai Ursachi, prof. Ana Cojan, biblioteca, cărţile, masa de lucru, fotoliul verde, samovarul, mașina de scris, albume și manuscrise vor reconstitui biroul de lucru al poetului Mihai Ursachi.
Inaugurarea va avea loc în prezența prof. Ana Cojan, a scriitorului Lucian Vasiliu, care a mediat aducerea donației la Memorialul Ipotești, a poetei Ana Blandiana, a prof. Mircea A. Diaconu, prof. Vasile Spiridon. La inaugurarea a fost invitat, de asemenea, preotul paroh Radu Brânză, parohia Sfântul Haralambie din Iași, care a avut o relație profundă duhovnicească și de prietenie cu frații Ursachi.
(Comunicat de presă)
