Expoziția „Căutând armonia”, vernisată la Galeriile de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani în prezența unui public numeros, curatoriată de Ana Elisabeta Coșereanu, a fost prezentată de prof. Angela Hreniuc.
”Treizeci și trei de lucrări într-o varietate tematică ce include portret, peisaj, artă abstractă, realizate în decurs de zece ani de Mihaela Timofte, absolventă a Școlii Populare de Arte „George Enescu” Botoșani, pot fi admirate de din 3 noiembrie pe simezele Galeriilor de Artă „Ștefan Luchian”- Colecția de Artă”, a rostit în deschidere Ana Elisabeta Coșereanu.
Despre lucrările aflate pe simeze, cât și despre parcursul artistic al Mihaelei Timofte, aflată la prima expoziție personală, a vorbit profesorul Angela Hreniuc, cea care împreună cu Victor Hreniuc i-a îndrumat pașii în arta picturii.
Subliniind legătura dintre pasiune și profesie, în ambele scopul fiind căutarea armoniei, găsirea ei asigurându-i succesul în ambele direcții, prof. Angela Hreniuc vorbește despre tehnica utilizată, precizând că „ceea ce dă o unitate acestei expoziții - deși tematica este diferită- este tehnica, a folosit aici o cromatică aleasă, armonizată prin tehnici care surprind: ulei pe pânză, culori acrilice, cu o dexteritate demnă de un pictor consacrat, veți observa de la stratul de culoare transparent, evanescent această lucrare închinată lui Eminescu „Vis Eminescian” în care apare o monocromie ce nu deranjează deloc, mergând de la nuanțele de galben-ocru și brunuri printr-o subtilitate de tonuri și nuanțe asemeni notelor muzicale dispuse pe portativ de la cele mai grave până la cele mai înalte, este chiar poate o reflectare a spiritului muzical, legătura cea mai directă dintre muzică și pictură pentru că vorbim de tonuri și nuanțe, noțiuni comune celor două arte.
Întâlnim lucrări în care culoarea este consistentă, aplicată cu pensula în tușe largi, sau cu cuțitul de paletă pentru a crea diferite transparențe, mișcare, plutire, vibrația naturii mai ales în tematica aceasta a peisajului: mestecenii, florile cu toată sensibilitatea și frumusețea lor.
În unele lucrări întâlnim pe stratul de culoare consistent, de bază, zemuri de culoare care creează transparențe, lucrările sale se înscriu astfel într-o viziune aproape astrală”, aceste efecte observându-se în multe dintre lucrările expuse pe simeze.
O altă tehnică utilizată de Mihaela Timofte este cea a colajului prin care în lucrări apar diferite materiale care oferă volumetrie, „care creează structuri diferite, ceea ce nu este ușor și presupune un simț, o cunoaștere a tehnicii, o armonizare între structurile și materialele respective”. Exemple: „Valurile Toamnei” și tripticul „Peisaj în relief” în care ceea ce uimește este curajul de a folosi culoarea și materiale cu anumite structuri pentru a crea volum, „deci modalitatea de a scoate în evidență ideea, sentimentul este întotdeauna motivul pentru care artistul caută mereu tehnica potrivită în exprimarea ideilor artistice”.
Ca sursă de inspirație, dincolo de elementele naturii, excepțional reprezentate în lucrări precum „Reflexii de Natură”, „Culorile Mesteacănului”, „Flori de Lotus”, „Liniștea lacului”, „Tăcerea frunzelor căzătoare”, culoarea este aplicată cu atâta sensibilitate încât „simți catifelarea petalelor, transparența elementului vegetal”.
În afara tematicii naturii sub formă de peisaj în compoziții mai elaborate vedem și prezența figurii umane. „Nu sunt portrete identificabile”, pentru că Mihaela Timofte nu și-a propus o reprezentare a cuiva, „este doar un prototip uman al frumuseții feminine”.
În „Secretul Zidului”, „Vălul de Seninătate” personajele sunt redate într-o „notă melancolică, cu o visare, cu o transpunere, uneori se contopesc în elementul compoziției, fie natura sau alt context, al exprimării anotimpurilor, al trecerii prin viață” cum ar fi în „Jocul Frunzelor și Sferelor”, „Misterul din Lumină”.
Există în lucrările sale o evoluție, o înălțare, un zbor în care apar și două păsări („Vânătoarea”, „Spiritul Vulturului”) fie sunt rivale, fie sunt în armonie, dar și „această plutire, această evanescență, apariție și dispariție a elementelor pare că au rolul de a prezenta dinamismul la modul propriu, al naturii, al vibrației de sorginte impresionistă, dar și al gândurilor omului și al visului” („Vise” care mereu aspiră spre alte idealuri „Odihna Gândurilor”).
Continuând cu lucrările aflate pe simeze în plan îndepărtat, având ca sursă de insăirație impresiile din excursiile făcute în strinătate, Angela Hreniuc explică tehnica cromatică a unei lucrări lucrari de mari dimensiuni „foarte bine închegată, „Colosseumul. Poveste de Seară”, în care culoarea este elementul important „trecerea de la lumina caldă care scoate edificiul în evidență în partea stângă a lucrării spre partea dreaptă în care culoarea devine roșu ardent”, ilustrând atât componenta culturală cât și cea dramatică „luptele cu gladiatori, execuții” a edificiului.
În aceeași notă se înscrie și lucrarea „Vis de Vară”, „în care clădirea este frumos încadrată de „florile roșii care o umanizează și îi dau prospețime”.
Profesorul Angela Hreniuc menționează că prin aceste lucrări Mihaela Timofte „a realizat principii deosebite de compoziție reușind să ritmeze prin elementele verticale („În Fața Ruinelor”) structura zidului, iar prin repetiția arcadelor ideea de înălțare”.
„Mihaela încearcă să stilizeze elementele, să le reducă la esență, să le geometrizeze și să le abstractizeze”, continuă Angela Hreniuc referindu-se la ceea ce consideră capodopera expoziției: „Peisaj în Relief”, o lucrare compusă din trei panouri verticale- un triptic-care „pot fi în armonie împreună, dar pot fi prezentate și de sine stătător”.
În încheiere Angela Hreniuc ne invită să privim, să admirăm, să colecționăm și să reținem că „arta ne oferă psibilitatea de a interpreta potrivit sensibilității și voinței proprii”.
Extrem de emoționată, autoarea lucrărilor aflată la prima ei expoziție personală, ne transmite, cu o voce în care lacrima se amesteca în cuvinte, gânduri notate pe o hârtie:
„Pasiunea mea pentru desen și pictură a început din copilărie, mereu am simțit nevoia profundă de a crea și a expune ceea ce simt și găsesc în culori. Aproape tot timpul visez cu ochii deschiși și găsesc inspirație din orice mă înconjoară: natură, oameni, momente ale vieții. Pictura este felul meu de a transforma aceste vise și sentimente în artă. De-a lungul timpului am experimentat diverse tehnici: acril, ulei, cărbune până la modelaj căutând să aduc pe pânză tot mai multe texturi și forme.Sper ca lucrările mele să vă transmită bucuria pe care o simt atunci când pictez și vă invit să contemplați tablourile!”
Momentul muzical a fost realizat de tânăra viitoare pianistă Bianca Havârneanu, elevă la Liceul de Arte „Ștefan Luchian”
Au fost adresate mulțumiri celor doi profesori îndrumători, curatorilor expoziției, familiei și publicului prezent.
Lucrările Mihaelei Tomofte pot fi admirate până pe 15 noiembrie. Intrarea este liberă!
(Carmen Mandache)
.jpg)
