"De ce erau mai periculosi scriitorii decat alti disidenti, pentru conducerea superioara de partid?", a rasunat, in sala "Constantin Hamangiu" din Palatul de Justitie, intrebarea judecatorului Mihaela Nita.
Barbatul din fata sa a stat putin pe ganduri si a incercat sa ofere un raspuns franc: "In orice alta tara, cu regim autoritar/dictatorial, categoria cea mai vocala, activa, din punct de vedere al contestarii regimurilor respective era cea a oamenilor de cultura, din doua considerente: pentru ca aveau o notorietate interna si o audienta si sustinere in strainatate".
Martorul care ofera aceste explicatii in fata Curtii de Apel Bucuresti este probabil unul dintre cei mai in tema sa vorbeasca despre disidenta facuta de scriitorii romani in perioada comunista. Vasile Malureanu era in 1985 maior in Directia I de Informatii Interne din cadrul temutului Departament al Securitatii Statului. Misiunea sa viza activitatea informativa in cadrul Ministerului Culturii si in cadrul intreprinderii de comert exterior cu bunuri culturale Artexim. Malureanu mai avea o functie administrativa importanta, cea de coordonator al activitatii colectivelor de ofiteri cu responsabilitati in arta si cultura. Practic, el avea o viziune pe intreaga tara, din punct de vedere informativ, in domeniul artei si culturii.
Procesul uciderii unui disident
Ofiterul de Securitate este audiat acum in dosarul mortii inginerului Gheorghe Ursu. In sala de judecata este prezent si fiul disidentului, Andrei Ursu. Pledoaria lui Malureanu este ascultata cu interes si de maiorul in rezerva Marin Pirvulescu si de colonelul in rezerva Vasile Hodis, fosti ofiteri ai Departamentului Securitatii Statului, acuzati de infractiuni contra umanitatii.
Alti doi inculpati din dosar, fostii ministri de Interne George Homostean si Tudor Postelnicu, acuzati de complicitate la infractiuni contra umanitatii, au decedat dupa trimiterea in judecata.
Cum a aflat de inginer
Malureanu trebuie sa explice instantei ce se intampla cu disidentii care erau incomozi pentru Securitate si ce stia in 1985 despre Gheorghe Ursu. Inginerul nu era una dintre persoanele urmarite de Malureanu, deoarece nu facea parte dintr-o uniune a scriitorilor, ci lucra la Institutul de proiectari in constructii (ISLGC). "Arat ca dupa decesul lui Ursu Gheorghe am aflat ca acesta facea parte din anturajul poetei Nina Cassian, care facea obiectul de investigare al colectivului din cadrul acelei directii, insa nu reprezenta decat o legatura a persoanei investigate", a explicat Malureanu cum s-a intalnit cu cazul Gheorghe Ursu.
Om de legatura cu Europa Libera?
Dupa iesirea la pensie din SRI, in 2004, fostul ofiter de Securitate a infiintat, in 2009, impreuna cu alti colegi, revista "Vitralii. Lumini si umbre", unde a publicat mai multe articole privind oamenii de cultura. Malureanu este in prezent general SRI in rezerva. Intr-unul din articole ar fi dat de inteles ca Ursu ar fi fost omul de legatura dintre oamenii de cultura din Romania si ziaristii de la "Europa Libera".
Malureanu a spus ca textul invocat nu-i apartine ad litteram, iar in documentarea sa, Ursu nu a reprezentat un subiect de analiza. Detalii despre el a descoperit in jurnalul Monicai Lovinescu. "Arat ca, in cele doua volume ale acestui jurnal care vizeaza perioada 1981-1988, se gaseste o mentiune cu privire la Ursu Gheorghe, vizand o scrisoare trimisa de acesta, prin intermediul unui imigrant de la Paris, sotilor Ierunca (Monica Lovinescu si Virgil Ierunca- n.red), care viza situatia preotului Calciu-Dumitreasa Gheorghe si unele aspecte din mediul literar, detalii despre o conferinta nationala a scriitorilor", arata fostul ofiter de Securitate. Citeste mai departe pe ziare.com...