Fotini corespunde numelui grecesc Photeiné, un derivat de la "photos" (lumină), care are corespondent în mai multe limbi: slavonă (Svetlana), latină (Lucia), franceză (Claire), spaniolă (Clara), română (LuminiÅ£a).
Înălţăm astăzi rugăciuni de mijlocire Sfintei MuceniÅ£e Fotini, samarineanca pe care o regăsim atât în Sfânta Scriptură, cât ÅŸi în TradiÅ£ia bisericească. Este vorba despre femeia amintită doar cu toponim de Sfântul Apostol ÅŸi Evanghelist Ioan în relatarea convorbirii sale cu Mântuitorul Iisus Hristos (Ioan 4, 5-42), a cărei viaţă este completată de mărturii tradiÅ£ionale despre moartea mucenicească în timpul persecuÅ£iei împăratului roman Nero (54-68). Calendarul ortodox aminteÅŸte astăzi de sfârÅŸitul său martiric, femeia samarineancă având consacrată ÅŸi o duminică din an ce îi poartă numele, în cea de-a V-a săptămână după Sfintele PaÅŸti.
Sfântul Ioan Teologul descrie în Evanghelia sa dialogul dintre Mântuitorul Hristos ÅŸi o femeie samarineancă, înscriindu-i acesteia din urmă numele în istorie. După două milenii, cel puÅ£in o dată în an, lumea creÅŸtină aminteÅŸte de cea care a vorbit cu Mesia lângă fântâna lui Iacov din cetatea Sihar, în Samaria. Iar numele ÅŸi faima i se vor pomeni până la sfârÅŸitul veacurilor. Relatarea convorbirii lui Iisus cu femeia samarineancă este unul dintre cele mai fertile momente biblice, mărturie în acest sens stând exegezele unor mari păstori de suflete ai Bisericii, din perioada patristică până la teologi contemporani.
Părintele Dumitru Stăniloae, autorul traducerii ÅŸi notelor din colecÅ£ia PărinÅ£i ÅŸi Scriitori BisericeÅŸti, observă faptul că „mare putere a dovedit Iisus când a făcut dintr-o femeie stăpânită de plăcerile trupeÅŸti o mare misionară“, adăugând că „ÅŸtia dinainte pe cine alege pentru misiunea pe care i-a încredinÅ£at-o. Åžtia ce posibilităţi sunt în această femeie“.
Femeia care s-a învrednicit a vorbi cu Domnul ÅŸi a-L propovădui celor de alt neam primeÅŸte, peste veacuri, lauda creÅŸtinilor. Sfântul Chiril observă chiar înÅ£elepciunea mărturiei sale din cetate: „O, ce schimbare minunată! O, ce tărie cu adevărat mare ÅŸi demnă de Dumnezeu! Ce minune negrăită, străvezie! Cea care nu înÅ£elegea la început nimic din cele spuse devine un maestru în cuvinte ÅŸi introducătoare în taine. ÅŸ...Å£ PriveÅŸte cu ce meÅŸteÅŸug le-a vorbit samarinenilor. Nu spune îndată că a aflat pe Hristos, nici nu-ÅŸi începe povestirea cu Iisus. Ci ÅŸi-a început-o în chip drept, întrecând mult măsura cuvintelor potrivite ei, neaflând niÅŸte ascultători necunoscători ai cuvintelor ei. Le uÅŸurează deci de la început primirea spuselor ei, începând cu minunea, ÅŸi, uimindu-i mai întâi cu ea, le face astfel mai netedă calea spre credinţă. «VeniÅ£i ÅŸi vedeÅ£i», zice cu înÅ£elepciune, aproape strigând cu glas fierbinte. Le va ajunge spre credinţă ÅŸi numai vederea, care le va întări credinÅ£a, fiind prezente minuni vrednice de preÅ£uit“.
Fericitul Augustin ne îndeamnă să vedem prin această femeie „chipul Bisericii“, care „vine de la străini, căci Biserica trebuia să vină dintre neamuri, care sunt străini de neamul iudeilor“. Mărturia ei din cetatea Sihar a avut loc la începutul propovăduirii Mântuitorului, aÅŸadar după anul 30 al erei creÅŸtine. Pătimirea sa în timpul persecuÅ£iei lui Nero, aproximativ trei decenii mai târziu, dovedeÅŸte o convertire autentică în urma întâlnirii cu Domnul. Dacă în Sfânta Scriptură o regăsim fără nume („samarineanca“), trecându-i-se în plan secund identitatea pentru a servi drept model faptele ei, ÅŸi nu persoana, TradiÅ£ia bisericească i-a consemnat viaÅ£a după întemeierea Bisericii. Samarineanca devine Fotini. Apostolii sau ucenicii lor o vor fi botezat, dându-i un nume creÅŸtin ce înseamnă tocmai „cea luminată“. Pentru propovăduirea sa, Biserica o numără între sfinÅ£ii cei „întocmai cu Apostolii“.