Cu siguranță că i-am auzit pe bunicii noÈ™tri spunând că, în aceste zile, nu trebuie să se săvârÅŸească niciun fel de activitate È™i că mânia divină se va abate imediat asupra celui care nu le cinsteÅŸte. În realitate, aceste afirmaÈ›ii sunt născute din veÈ™nicele superstiÅ£ii populare care nu au nimic în comun cu tradiÅ£ia bisericească.
Ilie-Pălie È™i Foca sunt două astfel de pseudo-sărbători în care oamenii nu lucrează, de frica bolilor sau a focului. Despre Ilie-Pălie, È›inut pe 21 iulie, se spune că ar fi fratele, tatăl sau vizitiul trăsurii de foc a Sfântului Ilie. În popor există credinÈ›a că toÈ›i cei care muncesc în această zi sunt „păliti” (loviÈ›i) chiar în ziua următoare de necaz sau boli grele.
În ceea ce-l priveÈ™te pe Sfântul Mucenic Foca, acesta a trăit în timpul împăratului Traian (98-117), fiind originar din oraÈ™ul Sinope. Pamfil, tatăl lui, de meserie constructor de corăbii, È™i mama sa, Maria, erau creÈ™tini. De aceea, conform Sinaxarului, încă din tinereÅ£e, Sfântul Foca era plin de darul Duhului Sfânt: îi gonea pe diavoli din oameni ÅŸi tămăduia neputinÅ£ele. În timpul unei persecuÈ›ii împotriva creÈ™tinilor, declanÈ™ate de împăratul Traian, Sfântul Mucenic Foca a fost prins È™i supus torturilor È™i, în cele din urmă, a primit moarte martirică. Sfintele sale moaÈ™te au fost mutate din Sinope la Constantinopol, în ziua de 23 iulie 403 sau 404.
DeÈ™i ziua de 23 iulie nu este trecută în calendar cu cruce roÈ™ie, în lumea satului oamenii o È›in, pentru a se apăra de foc. Bătrânii spun că Foca pedepseÅŸte cu arÈ™iță ÅŸi grindină, în cazul în care sărbătoarea nu se cinsteÈ™te È™i, de aceea, în această zi nu se aprinde focul ÅŸi nu se coace pâine în cuptor. TradiÈ›ia spune că Sfântul Foca umblă prin cer într-un car de foc, purtând în mână un bici care arde, aÈ™teptând cu nerăbdare ziua pomenirii sale. De aceea, Dumnezeu îi spune de ea abia când aceasta a trecut, pentru ca el să nu pârjolească pământul.
Mai multe, pe doxologia.ro