Intr-o vreme in care spectacolul se confunda tot mai des cu notiunea de exhibitionism sau sufera de excesul cu care artistii isi dovedesc amara complezenta fata de finantatorul evenimentului, in detrimentul calitatii si al valorii autentice, exista - intr-o permanenta traire spirituala - Ilarion Ionescu-Galati, Dirijorul!
Aflat, la 74 de ani, parca in apogeul carierei muzicale si in inaltul trairii sale omenesti, Maestrul Ilarion Ionescu-Galati cucereste si fascineaza nu atat prin calitatile sale artistice - pe care le-a probat cu asupra de masura secolul trecut, ci mai ales prin capacitatea extraordinara de a crea concerte-spectacol, de a introduce publicul - indiferent ca dirijeaza pe marile scene ale lumii, in Bucuresti sau in Botosani - in atmosfera muzicii mari. Spectatorul lui Ilarion Ionescu-Galati nu doar asista la concert, ci devine partas la Creatie.
Vineri seara, pe scena Filarmonicii Botosani, Dirijorul a starnit ropote de aplauze, spectacolul fiind "acompaniat" cu strigate de "Bravo!", "Bis" si chiar cu lacrimi in colturile ochilor.
Cu muzica din Beatless (John Lennon, Paul McCartney - Here, there, everywhere), cu un periplu prin atmosfera pasionanta a "Balului mascat" (Marquerade, Aram Haciaturian), dar mai ales cu trairile puternice din Dansul Ungar nr.5 al lui Johannes Brahms si cele inalte ale Valsului Imperial de Johann Strauss, dirijorul Ilarion Ionescu-Galati a incantat publicul nu doar prin farmecul cu care si-a condus orchestra, cat prin incredibila capacitate de a se darui in acelasi timp partiturii, instrumentistilor si publicului.
Muzica de film (John Williams - Muzica din filmul "Razboiul stelelor", Henry Mancini - Muzica din filmul "Pantera Roz") sau Polca "Cucul" de Johann Strauss, la care Maestrul concertului a adaugat si Hora staccato, de Grigoras Dinicu-Pancho Vladigherov, au facut ca sala de concerte a Filarmonicii Botosani sa capete cu adevarat atmosfera estivala pe care Dirijorul cu siguranta si-a dorit-o.
Aplauzele publicului botosanean - o sala aproape plina! - l-au convins pe Maestrul Ilarion Ionescu-Galati sa ofere un bis de exceptie: Dmitri Shostakovich - Second Waltz!
Un final in care publicul a cantat, a aplaudat, a valsat.
Numai ca spiritul ludic al Maestrului a rezervat o iesire din scena cu adevarat incantatoare!
La ultimele aplauze - dupa multe rechemari la rampa! - Maestrul a vrut sa dea mana cu cea mai fidela dintre spectatoarele sale: o fetita de 5-6 anisori, care pe intreg parcursul spectacolului, din primul rand de scaune, a dirijat si marcat ritmic concertul, dovedind un surprinzator simt al muzicii.
Numai ca... Dirijorul pe scena, inalt, urias chiar, maiestuos, fetita jos, parca si mai mica decat in realitate, din cauza maretiei artistului, atingerea mainilor celor doi pare imposibila. Dirijorul nu renunta si o invita pe scena. Fetita urca, intre timp Dirijorul isi aduce un "ajutor": un baietel de 4 ani, aflat in sala. Si publicul are parte de momente unice, pe care numai un mare Artist le poate crea: Baietelul primeste bagheta, iar Maestrul Ilarion Ionescu-Galati da ultimele indicatii catre orchestra: se va relua un fragment din Second Waltz.Baietelul dirijeaza impecabil, iar Maestrul valseaza cu mica domnisoara. Publicul este in picioare, aplauda, canta, lacrimeaza. Pe scena de la Botosani, un Dirijor de statura uriasa si imbracat in alb, un Dirijor care a cucerit toate scenele mari ale lumii, valseaza cu o mica domnisoara, in timp ce Orchestra urmareste bagheta baietelului de 4 ani.
Maestrul de 74 de ani are puterea, la final, sa ii spuna baietelului: "Ai dijirat impecabil! Nu ai gresit nicio masura, si crede-ma ca am facut acest lucru si cu copii mai mari, care nu s-au descurcat la fel de bine! Peste 20-30 de ani sa vii la mine, o sa te invat arta dirijoratului".
Cu pasi inceti, impovarat de ani, Dirijorul a pornit apoi spre culise…
(F. Tonita)
