Principesa Ileana s-a născut în anul 1909 în România, ca fiică mai mică a regelui Ferdinand şi a reginei Maria. Crescută într-un climat spiritual elevat, a fost deprinsă de mama ei cu arta şi frumuseţea încă de la o vârstă fragedă, iar tatăl său, sever, îi vorbea despre datorie şi devotament pentru România. Când avea 5 ani, a început Primul Război Mondial, iar principesa Ileana şi-a văzut mama mai mult în uniforma de infirmieră decât în rochii de gală. A studiat la Colegiul din Heathfield - Ascot din Marea Britanie şi a fost preşedinta Asociaţiei Creştine a Femeilor Române.

Minola, fiica ei cea mare, căsătorită cu un tânăr american, era fericită şi avea doi copii. După o întâlnire, şi-au luat rămas-bun, avionul a decolat şi, imediat după decolare, sub ochii îngroziţi ai principesei, o explozie teribilă a făcut fărâme avionul. La scurt timp după prima nenorocire, Ştefan, băiatul ei iubit, a căzut de pe cal, s-a lovit la cap şi a fost multă vreme în comă. Atunci a înţeles că nenorocirile care o copleşeau erau semne venite de la Cel de Sus, care o chema în felul acesta să-şi schimbe drumul. Principesa s-a retras la Ellwood City (Pennsylvania), fiind ctitorul Mănăstirii de rit ortodox "Schimbarea la Faţă" sub jurisdicţia Episcopiei Române din America şi Canada, îmbrăcând mantia de călugăriţă, devenind astfel maica Alexandra. După ce s-a călugărit, a avut marea bucurie să vadă că fiul ei, Ştefan, s-a însănătoşit deplin. După 1989, maica Alexandra, deşi suferindă, a dorit să viziteze pentru ultima oară România, astfel că în septembrie 1990 a sosit la Bran. Fosta principesă Ileana a României, scriitoare şi cunoscătoare a tainelor lui Dumnezeu, s-a stins din viaţă la 21 ianuarie 1991 şi a fost îngropată în pământ străin, împreună cu o cutiuţă de care nu se despărţea niciodată, în care se odihnea o fărâmă din glia românească de care simţea că aparţine. (Ziarul Lumina)