Teatrul Mihai Eminescu Botoșani vă invită la două spectacole de excepție sâmbătă, 18 octombrie, și duminică, 19 octombrie 2014.

Sâmbătă, 18 octombrie 2014, la ora 18.00, la Casa Tineretului, este programat spectacolul "Bani din cer", de Ray Cooney.

Regia artistică şi coloana sonoră: Alexandru Vasilache
Scenografia: Mihai Pastramagiu

Distribuţia:
Daniela Bucătaru
Sorin Ciofu
Alexandru Dobynciuc
Gheorghe Frunză
Petronela Chiribuţă
Vlad Volf
Vali Popa
Petruţ Butuman

"Orice situaţie de acest fel te învaţă ceva, te reface!"



Dialog cu regizorul Alexandru Vasilache:
- După "O noapte nebună", iată un spectacol construit cam după acelaşi calapod...
- Ray Cooney, autorul textului este, în primul rând, actor. El ştie ce înseamnă pentru un actor o situaţie foarte incitantă, explozivă. El ştie ce înseamnă replica. A scris un şir de piese ştiind toate cele spuse şi "Bani din cer" nu face excepţie de la "regulă". Este o piesă scrisă pentru actori. Textul aduce la rampă, în primul rând, actorii. Situaţiile se schimbă din trei în trei minute, dacă nu şi mai repede. Şi actorul şi personajul sunt puşi în situaţii limită. Este vorba de limita comediei, să ne înţelegem, nu de limita umanului! Iar echipa de actori de la Botoşani a probat reacţii deosebite, evident, în situaţii cu totul şi cu totul deosebite!
- Ray Cooney dramaturgul are, deja, un "stil al casei" în ce priveşte construcţia textului...
- Dacă vom aşeza alături şi "O noapte nebună", vom vedea un mod de a construi intriga oarecum asemănător... sau este vorba de un număr de telefon identic sau de un apartament care se confundă cu altul...
- ... iar în acest rând se încurcă... banii!
- Personajului principal "îi cade din cer" un mare noroc - o sumă enormă de bani. Şi apoi apar întrebările: ce să faci cu o sumă de bani atât de mare? Cum să gestionezi corect aceşti bani? Care sunt... ispitele care se ivesc? Care sunt primii paşi de făcut în momentul în care ai atât de mulţi bani?
Orice situaţie de acest fel - când capeţi - surprinzător - o sumă mare de bani - te învaţă ceva, de reface! Chiar dacă, până la urmă, nu vei avea parte de acei bani!


Duminică, 19 octombrie 2014, la ora 18.00, se va juca spectacolul "Avarul", de Moliere.

Regia artistică Cristian Gheorghe
Scenografia Mihai Pastramagiu
Coregrafia Victoria Bucun

Distribuția:
Bogdan Muncaciu
Sorin Cimbru
Lidia Uja
Sorin Ciofu
Cristina Ciofu
Gheorghe Frunză
Mirela Nistor
Petruţ Butuman
Vali Popa
Ioan Crețescu
Mihai Donţu
Banii: Alexandra Vicol, Ana Baciu, Sorina Băleanu, Codruţ Andrici, Raul Poamă-Neagră, Theodor Şoptelea, Ioana Nimigean

Putem iubi atunci când suntem dominaţi de sărăcie?


Ne răspunde la această întrebare Cristian Gheorghe, regizorul spectacolului "Avarul"
Propun publicului o lectură inedită, povestind "Avarul" dintr-un punct de vedere diferit chiar de cel al autorului, Moliere.
În spectacolul meu sunt doar personaje negative.
Este vorba despre dezumanizarea la care duce goana disperată pentru "a avea", pentru a păzi ceea ce avem, fiind mereu preocupaţi de a avea cât mai mult, goană care, din nefericire, duce la o rapacizare generală, rapacizare care distruge societatea în întregul ei şi pe fiecare individ în parte, rapacizare care nu îngăduie dezvoltarea sentimentelor pure şi frumoase din om.
Moliere, în textul "Avarul", a pus în evidenţă răutatea unui singur om, răutate provocată de zgârcenie, de avariţie, în vreme ce celelalte personaje sunt bune, minunate, ideale. Acestea iubesc minunat, trăiesc minunat, sunt aproape perfecte.
Ei bine, în spectacolul meu lucrurile sunt aşezate aproape "pe invers". Harpagon este o victimă. Dar prin răutatea sa molipseşte toate personajele din preajmă, făcându-le să fie negative. Nimeni nu mai este pur. De ce această întoarcere surprinzătoare? Pentru că iubirea cuplurilor nu se poate dezvolta tocmai datorită zgârceniei tatălui, datorită privării de libertate. Fără puterea materială alături, pur şi simplu personajele nu pot merge mai departe!
Este un spectacol care mai degrabă pune întrebări asupra unor situaţii, lăsând spectatorilor libertatea de a găsi răspunsuri.
În ce mă priveşte, propun o dezbatere asupra vulnerabilităţii noastre în faţa sărăciei, despre imposibilitatea dezvoltării sentimentelor atunci când ne domină sărăcia.