Biolog ÅŸi ihtiolog, zoolog ÅŸi oceanolog, Grigore Antipa s-a născut la 27 noiembrie/10 decembrie 1867, la BotoÅŸani, notează lucrarea ''Membrii Academiei Române/ 1866-2003'' (Ed. Enciclopedică/ Ed. Academiei Române, 2003).
După studiile primare făcute la BotoÅŸani (1874-1878) au urmat cele gimnaziale ÅŸi liceale la Institutul Academic din IaÅŸi (1878-1885). S-a înscris, în 1885, la Facultatea de ÅžtiinÅ£e ÅŸi Medicină a Universităţii din IaÅŸi. Åži-a întrerupt studiile ÅŸi a plecat la Jena. A fost elev al celebrului profesor Ernst Haeckel, susÅ£inător al teoriei evoluÅ£ioniste. A lucrat la staÅ£iunea zoologică de la Villefranche-sur-Mer (1888-1889) ÅŸi la staÅ£iunea bio-marină de la Helgoland (1890).
La 9 martie 1891, Grigore Antipa a obÅ£inut titlul de doctor în biologie, profesorul său Ernst Haeckel acordându-i calificativul magna cum laudae, potrivit https://antipa.ro/. Anul următor s-a întors în Å£ară.
În 1893, a fost numit director al colecÅ£iilor zoologice din cadrul Muzeului de la Universitate. În acelaÅŸi an, a întreprins o expediÅ£ie de 9 luni în Marea Neagră, adunând un bogat material pentru colecÅ£ie. S-a oprit 10 zile la StaÅ£iunea biologică de la Sevastopol, al cărei director era profesorul A. Ostroumov, care participase la vestitele expediÅ£ii ale lui Spindler ÅŸi Vranghel (1890, 1891). A lucrat 10 zile ÅŸi la Odesa, în laboratorul zoologului, profesorul Salenski, conform lucrării "Grigore Antipa 1867-1944" (Editura Academiei Republicii Populare Române, 1961), scrie Agerpres.
Doi ani mai târziu, în 1895, a fost numit administrator al Pescăriilor Statului, funcÅ£ie pe care a păstrat-o până în 1914. În această calitate, Grigore Antipa a acordat o atenÅ£ie aparte organizării pescuitului în apele dulci din România ÅŸi exploatării peÅŸtelui din Marea Neagră. A fost autorul mai multor lucrări de specialitate, între care: "Despre necesitatea introducerii unei pisciculturi sistematice în apele României" (1892); "Studiul asupra pescăriilor din România" (1895); "Exploatarea în regie a Pescăriilor Statului'' (1905); "Pescăria ÅŸi pescuitul în România" (1916); "Pescăriile ÅŸi regiunea inundabilă a Dunării în cadrul economiei naÅ£ionale ÅŸi mondiale" (1932).
Regele Carol I alături de Dr. Grigore Antipa la Șerbanu, Balta Brăilei, mai 1914
Grigore Antipa i-a prezentat, în 1903, prim-ministrului Dimitrie A. Sturdza, un memoriu în care demonstra necesitatea existenÅ£ei unei clădiri special construite pentru "un Muzeu de Istorie Naturală demn de capitala ţării", se arată pe site-ul Muzeului NaÅ£ional de Istorie Naturală "Grigore Antipa".
Noua clădire a Muzeului zoologic din Åžoseaua Kiseleff, unde a strămutat colecÅ£iile zoologice, a fost gata în 1906. Deschiderea oficială a primelor săli a avut loc la 24 mai 1908 în prezenÅ£a regelui Carol I, a principesei Maria ÅŸi a importante personalităţi ale lumii ÅŸtiinÅ£ifice, culturale ÅŸi politice. Cu acest prilej, au fost prezentate, pentru prima dată, "dioramele", vitrine tridimensionale, în care speciile erau prezentate pe categorii de habitate, în posturi naturale ÅŸi proiectate pe un fundal pictat. Succesul de care s-a bucurat acest mod de prezentare a făcut ca dioramele să fie un exemplu urmat ÅŸi de alte muzee din lume, potrivit volumului "Istoria României în date" (Ed. Enciclopedică, 2003) ÅŸi https://antipa.ro/.
Ilustrul savant român a îmbogăţit colecÅ£iile ÅŸtiinÅ£ifice ale Muzeului, primind donaÅ£ii ÅŸi achiziÅ£ionând piese, fiind susÅ£inut în activitatea sa de o serie de personalităţi importante, dar ÅŸi de instituÅ£ii din Å£ară ÅŸi din străinătate. La 18 iunie 1914, instituÅ£ia a primit numele de Muzeul NaÅ£ional de Istorie Naturală, titlu completat la 23 mai 1932, cu numele "Grigore Antipa" în onoarea fondatorului său. A fost director al instituÅ£iei din 1908 ÅŸi până la moartea sa.
Grigore Antipa citind ”Darea de seamă a Muzeului pentru 25 de ani de activitate” în cadrul È™edinÈ›ei solemne condusă de Regele Carol al II-lea la 24 mai 1933 .
Grigore Antipa a pus bazele ÅŸcolii româneÅŸti de hidrobiologie, ihtiologie ÅŸi oceanologie. A fost, totodată, unul dintre creatorii muzeologiei moderne, publicând în 1918, 1923 ÅŸi 1934 principii ÅŸi norme generale de muzeologie.
Activitatea sa ÅŸtiinÅ£ifică s-a axat pe diferite domenii ale biologiei teoretice ÅŸi aplicate. În domeniul zoologiei, s-a ocupat de morfologia unor meduze (Lucernaride), descriind, în 1892, o nouă specie de Drymonema ÅŸi o Stauromeduză, ca ÅŸi de fauna ihtiologică din România ("Fauna ihtiologică în România", 1909; "Marea Neagră ÅŸi ihtiologia ei", 1941), făcând studii ample asupra peÅŸtilor endemici din bazinul Mării Negre ("Clupeidele", 1903; "Sturionii", 1905; "Iconographie des Sturionides et des Clupeides de la Mer Noire", 1933; "La vie dans la Mer Noire", 1933), conform lucrării "Membrii Academiei Române/1866-2003" (Ed. Enciclopedică/ Ed. Academiei Române, 2003), scrie Agerpres.
Regele Carol al II-lea alături de Grigore Antipa răsfoind Cartea de Onoare a Muzeului la 24 mai 1933.
A editat, sub egida Academiei Române, "Bullétin de la Section Scientifique" (1912), în care s-au publicat cu prioritate lucrări româneÅŸti.
S-a preocupat îndeaproape de valorificarea raÅ£ională a resurselor naturale: "Dunărea ÅŸi problemele ei ÅŸtiinÅ£ifice, economice ÅŸi politice" (1921); "Les principes de l'amélioration de la production du Bas Danube" (1932); "Les recherches hydrobiologiques et leurs applications pratiques en Roumanie" (1937). Cu lucrarea sa "L'organisation générale de la vie collective des organismes et du mécanisme de la production dans la Biosphere" (1935), a pus bazele unei noi ÅŸtiinÅ£e interdisciplinare - bioeconomia.
A fost autor al unor legi ÅŸi convenÅ£ii, precum Legea pescuitului cu regulamentul de punere în aplicare ÅŸi expunerea de motive (1896) ÅŸi ConvenÅ£iile pentru reglementarea pescuitului în Dunăre încheiate cu Rusia, Austro-Ungaria, Serbia ÅŸi cu Bulgaria (1905) ÅŸi a participat la o serie de congrese internaÅ£ionale, având ca teme pescuitul ÅŸi zoologia.
I-au fost decernate, de-a lungul timpului, o serie de distincÅ£ii: Ordinul Steaua României (1897), Coroana României în grad de comandor (1902), Ordinul Franz Joseph, Austro-Ungaria (1903), Ordinul Sfânta Ana clasa I, Rusia (1903), Ordinul Corona d'Italia, Italia (1908), Ordinul Steaua României în grad de comandor (1908), Coroana României în grad de mare ofiÅ£er (1916), Meritul cultural pentru ÅŸtiinţă teoretică ÅŸi aplicată în grad de cavaler cls. I (1931), Meritul agricol în grad de comandor (1932), Ordinul Leopold în grad de comandor, Belgia (1934), Ordinul Cavaliere di Gran Croce, Italia (1935), Meritul cultural pentru ÅŸtiinţă în grad de comandor (1943).
Grigore Antipa a fost membru, printre altele, al Societăţii Zoologice din Londra, al Institutului Oceanografic din Paris, al societăţilor geografice din Viena şi Berlin, al celor de agricultură din Franţa şi SUA, al Comisiei Mediteranei (vicepreşedinte).
A fost membru corespondent (16 aprilie 1907) ÅŸi membru titular (14 mai 1910) al Academiei Române; vicepreÅŸedinte (11 iunie 1921-11 iunie 1924; 31 mai 1935-3 iunie 1938) al Academiei Române; preÅŸedinte al SecÅ£iunii ÅžtiinÅ£ifice a Academiei Române (1939-1942).
Profesorul Grigore Antipa s-a stins din viaţă, la 9 martie 1944, la Bucureşti.
Între premiile anuale acordate de Academia Română se află ÅŸi cel care poartă numele savantului, în cadrul secÅ£iei de ÅŸtiinÅ£e biologice, conform site-ului https://acad.ro/.
În 1999, prin reorganizarea Institutului Român de Cercetări Marine, a fost înfiinÅ£at Institutul NaÅ£ional de Cercetare-Dezvoltare Marină "Grigore Antipa", cu sediul în ConstanÅ£a, potrivit http://www.rmri.ro/.