Sfântul Vasilisc a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din satul Humialon, din ţinutul Amasiei. El era nepotul Sfântului Mucenic Teodor Tiron şi a ieşit la lupta mucenicească împreună cu Sfinţii Cleonic şi Eutropie, care erau ostaşi, la fel ca Sfântul Teodor.

Prietenii lui fiind ucişi pentru Hristos, Sfântul Vasilisc îi ruga cu lacrimi pe prigonitori să nu-l despartă de ceilalţi fraţi de mucenicie, însă dregătorul, al cărui nume era Agripa, nu l-a ucis, ci l-a trimis în temniţă. Acolo, fericitul s-a învrednicit a-L vedea pe Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, Care i-a poruncit să meargă şi să propovăduiască Evanghelia Sa în satul Comane.

CITEȘTE ȘI: "Leo Grozavu nu a găsit explicații pentru înfrângerea cu Sepsi, după ce Botoșani..."

 

După ce a ieşit din temniţă, Sfântul Vasilisc a plecat spre Comane, propovăduind dreapta credinţă, însă a fost prins iarăşi de păgâni. Aceştia l-au silit să poarte încălţăminte de fier, plină de cuie ascuţite, şi-l obligau să meargă aşa pe drum. Pe toate le-a răbdat sfântul, mărturisind cu mult curaj pe Mântuitorul Iisus Hristos. Ajungând într-un sat ce se numea Dacon, ostaşii au poposit la casa unei femei pe care o chema Traiani, iar pe Vasilisc l-au legat afară de un pom.

Iar sfântul a privegheat toată noaptea, rugându-se şi mulţumind lui Dumnezeu că l-a învrednicit a suferi pentru Hristos. Iar dimineaţa, ostaşii au aflat pomul înverzit şi înmugurit, iar acolo unde stătuse Sfântul Vasilisc a ieşit un izvor de apă, pe care, văzându-l, mulţi au crezut în Domnul Iisus Hristos.

Cei care nu au crezut în Domnul l-au dus pe Vasilisc la Comane. Iar când au ajuns acolo a fost silit să jertfească idolilor, însă el s-a opus. Atunci, dregătorul a poruncit să i se taie capul, iar trupul său să fie aruncat în râu. Şi aşa, a primit Sfântul Vasilisc cununa muceniciei din mâinile Domnului Iisus Hristos. 

sursa: Ziarul Lumina