În Sfânta È™i Marea Duminică a PaÈ™tilor prăznuim Învierea cea dătătoare de viață a Domnului È™i Dumnezeului È™i Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Numim sărbătoarea de azi PaÈ™ti, după cuvântul care în vechiul grai evreiesc însemnează trecere; fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus, la început, lumea dintru neființă întru ființă. În această zi smulgând Dumnezeu pe poporul israelitean din mâna Faraonului, l-a trecut prin Marea RoÈ™ie È™i tot în această zi, S-a pogorât din ceruri È™i S-a sălășluit în pântecele Fecioarei. Iar acum, smulgând tot neamul omenesc din legăturile iadului, S-a suit Ia cer È™i l-a adus iarăși la vechea vrednicie a nemuririi.
Dar pogorându-Se la iad Domnul, nu a înviat pe toÈ›i câÈ›i erau acolo, ci numai pe cei care au voit să creadă în El; È™i sufletele sfinÈ›ilor din veac, È›inute cu sila de iad, le-a slobozit È™i a dăruit tuturor putinÈ›a să se urce la ceruri.
Drept aceasta, bucurându-ne peste fire, prăznuim, cu strălucire, învierea, închipuind bucuria cu care s-a îmbogățit firea noastră prin îndurarea milostivirilor lui Dumnezeu. De asemenea, dându-ne unul altuia obiÈ™nuita sărutare de înviere, prăznuim È™i risipirea vrajbei, arătând prin aceasta unirea noastră cu Dumnezeu È™i cu îngerii Săi.
Iar învierea Domnului, aÈ™a s-a petrecut: La miezul nopÈ›ii pe când străjerii păzeau mormântul, pământul s-a cutremurat È™i un înger s-a pogorât È™i a răsturnat piatra de pe mormânt. OstaÈ™ii văzând aceasta, s-au înspăimântat È™i au fugit; numai după aceea s-a petrecut venirea femeilor la mormânt, sâmbătă după miezul nopÈ›ii, aproape de revărsatul zorilor. învierea a cunoscut-o întâi Maica lui Dumnezeu, care, după cum grăieÈ™te Evanghelia de la Matei, È™edea la mormânt împreună cu Maria Magdalena. Dar spre a nu se arunca îndoială asupra învierii, din pricina dragostei de mamă pentru Fiul său, de aceea zic EvangheliÈ™tii că Domnul S-a arătat mai întâi Măriei Magdalena. Ea a văzut È™i pe îngerul, ce sta pe piatră, È™i plecându-se, a văzut È™i pe cei dinăuntrul mormântului, care au vestit învierea Domnului È™i au grăit: „A înviat, nu este aici, iată locul unde L-au pus pe Dânsul”. Deci, auzind ea acestea, a alergat degrab la ucenicii cei mai înflăcăraÈ›i, la Petru È™i la Ioan, È™i le-a vestit lor învierea. Iar întorcându-se ea cu cealaltă Mărie la mormânt, le-au întâmpinat pe ele Hristos, zicându-le: „BucuraÈ›i-vă!” Drept era, ca seminÈ›ia femeiască să audă ea, mai întâi, bucuria, ca una ce a auzit mai întâi: „întru dureri să nască fii”. Ele fiind biruite de dragoste, s-au apropiat È™i s-au atins de preacuratele Lui picioare, voind să-L cunoască mai cu dinadinsul. Apostolii au venit Ia groapă È™i Petru numai plecându-se în mormânt, s-a întors înapoi, iar Ioan a intrat înăuntru, a privit mai cu de-amănuntul È™i a pipăit giulgiul È™i mahrama capului (Luca 24, 12; Ioan 20, 3-8).
Magdalena, spre a se încredinÈ›a mai cu dinadinsul despre cele ce văzuse, a venit iarăși împreună cu celelalte femei la mormânt, cam pe la revărsatul zorilor È™i au stat afară È™i plângeau. Dar uitându-se ea în mormânt văzu doi îngeri strălucind de lumină, care, certând-o oarecum, i-a grăit: „Femeie de ce plângi? Pe cine cauÈ›i? Pe Iisus Nazarineanul cauÈ›i? Pe Cel răstignit? S-a sculat, nu este aici”. Și îndată s-au ridicat cuprinÈ™i de teamă, văzând pe Domnul. Iar aceea întorcându-se a văzut pe Hristos stând È™i părându-i-se că El este grădinarul (că mormântul era în grădină) I-a zis: „Doamne, dacă tu l-ai luat pe El, spune unde L-ai pus; È™i eu îl voi lua pe Dânsul, È™i căutând ea din nou către îngeri, Mântuitorul a grăit Magdalenei: „Mărie!”; iar ea înÈ›elegând dulcele È™i cunoscutul glas al lui Hristos, voia să se atingă de El. Dar El a zis: „Nu te atinge de Mine, că încă nu M-am suit la Tatăl Meu; precum socoteÈ™ti, È›ie È›i se pare că Eu sunt încă om; ci mergi la fraÈ›ii Mei È™i spune-le, cele ce ai văzut È™i auzit”; È™i Magdalena a făcut aÈ™a. Luminându-se de ziuă, ea a venit iarăși la mormânt cu celelalte; iar cele ce erau cu Ioana È™i cu Salomeea au venit la răsăritul soarelui È™i, pe scurt grăind, femeile au venit la mormânt adesea È™i între ele era È™i Născătoarea de Dumnezeu. Că ea este aceea pe care Evanghelia o numeÈ™te Maria lui Iosie; Iosie era fiul lui Iosif. Nu se È™tie însă ceasul când a înviat Hristos. Unii zic că la cântarea cea dintâi a cocoÈ™ilor; alÈ›ii când s-a întâmplat cutremurul, iar alÈ›ii într-altă dată.
Deci aÈ™a petrecându-se faptele, iată că unii din cei ce păzeau mormântul au venit È™i au spus arhiereilor cele întâmplate; iar aceÈ™tia mituindu-i cu bani, i-a înduplecat să spună că ucenicii lui Hristos au venit în timpul nopÈ›ii È™i L-au furat. în seara acelei zile însă ucenicii fiind adunaÈ›i laolaltă de frica iudeilor, È™i uÈ™ile fiind încuiate, a intrat Iisus la dânÈ™ii, că era cu trup nestricăcios, È™i ca de obicei le-a vestit lor: „Pace vouă!” Ei, văzându-L, s-au bucurat peste măsură de mult È™i au primit prin suflare, mai desăvârÈ™ită lucrarea Preasfântului Duh.
În ce priveÈ™te însă, învierea Domnului în a treia zi de la înmormântare, aÈ™a să È™tii: Joi seara È™i Vineri ziua, fac o zi (aÈ™a socoteau evreii întinderea unei zile); apoi Vineri noaptea È™i Sâmbăta întreagă, fac altă zi; – iată deci a doua zi. Altă zi o face noaptea de Sâmbătă È™i o parte din ziua de Duminică (fiindcă după o parte a începutului se înÈ›elege întregul), deci altă întindere de zi. Iată dar È™i ziua a treia. Sau alt fel: Hristos S-a răstignit Vineri la ceasul al treilea; de la ceasul al È™aselea È™i până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric, aceea înÈ›elegeÈ›i-o o noapte; deci iată o întindere de o zi de la ceasul al treilea până la al nouălea. Apoi, după întuneric iată ziua È™i noaptea de Vineri; deci a doua întindere de zi. în sfârÈ™it ziua Sâmbetei È™i noaptea ei fac, iată, a treia întindere de zi. Că deÈ™i Mântuitorul a făgăduit să ne facă bine în trei zile, totuÈ™i binefacerea a plinit-o El într-un răstimp mai scurt.
A Cărui slavă È™i putere este în vecii vecilor. Amin!