Cu o politică editorială axată pe conservarea şi promovarea culturii tradiţionale, revista îşi asumă un rol important în a valorifica şi valoriza rezultatele notabile ale artiştilor populari, personalităţi de marcă ale Ţării de Sus, evenimente importante pe harta culturală a României, tezaurizând din punct de vedere istoric momente ale culturii tradiţionale în contextul dificil al crizei financiare, economice, chiar morale, al anului 2010.
În deschiderea revistei "Ţara de Sus", prof. Ion Ilie scrie, în editorialul "Globalizarea, o piedică în menţinerea şi dezvoltarea culturii tradiţionale", despre rolul pe care îl are în viaţa culturală a judeţului instituţia Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, despre munca referenţilor în formarea corectă a formaţiilor şi actanţilor, în activitatea de depistare şi promovare a valorilor tradiţionale, dar şi în cea de cercetare ştiinţifică. "În fiecare număr al revistei "Ţara de Sus" veţi urmări rezultatul în teren şi de la birou al referenţilor noştri şi rolul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promivarea Culturii Tradiţionale Botoşani în activitatea cu artiştii amatori din judeţ, cu meşterii populari, cu toţi cei care activează pentru păstrarea acestor tradiţii care ne menţin identitatea naţională neştirbită sau dată uitării. Premiile, turneele, trofeele câştigate de formaţiile instruite de referenţii instituţiei noastre, de artiştii amatori în special, de către poeţii aflaţi la început de drum, justifică pe deplin activitatea şi menirea acestei instituţii", mărturiseşte Ion Ilie, directorul Centrului de Creaţie Botoşani.
Despre "Puterea nevăzută a simbolului" scrie Radu Ciobanu, un material care justifică, în fapt, noţiunile de emiţător şi receptor, prezentând simbolul drept un centru secret de putere, proiectat în sfera ascunsă a fiinţei. "Simbolul ascunde o realitate mai vastă decât cea accesibilă ochiului fizic dar în acelaşi timp el este şi mijlocul trezirii care ne revelează această realitate. Simbolul ne transportă într-o altă ordine a lumii mai complexă, mai vie", scrie Radu Ciobanu.
O interesantă expunere face Angela Paveliuc-Olariu, despre apariţia monografiei Bisericii "Duminica tuturor Sfinţilor" din Corni, avându-l ca autor pe Ion Siminiceanu. "Lucrarea este deosebit de interesantă, pentru mine, din mai multe motive: Tatăl meu a fost preot timp de 40 de ani la această biserică şi toate amintirile de suflet includ şi imaginea acestui lăcaş de cult, aflat în apropierea casei noastre, făcând parte în felul acesta din universul copilăriei şi tinereţii mele, iar Ion Siminiceanu mi-a fost elev", dezvăluie Angela Paveliuc-Olariu.
Muzeograful Steliana Băltuţă scrie despre momentele trăite de botoşăneni, în luna septembrie a anului 2010, la Londra, la Festivalului Tamisei, cel mai mare festival internaţional. În 15 iulie 2010, Consiliul Judeţean Botoşani, prin preşedintele său Mihai Ţâbuleac, a primit invitaţia din partea Institutului Cultural Român din Londra pentru participarea la Festivalul Tamisei, a Fanfarei de la Vorona şi a Muzeului de Etnografie Botoşani, care să amenajeze standul cu textile de interior şi costume populare, unde să se poată realiza şi o demonstraţie, invitaţie care a prilejuit o ocazie extraordinară pentru botoşăneni de a face cunoscute tradiţiile şi cultura României.
Un discurs amplu al scriitorului Gellu Dorian aduce în atenţie natura vitregită a unui oraş mic, o urbe care se încăpăţânează să reziste prin cultură, indiferent cât de impasibilă sau dezinteresată s-ar arăta, la un moment dat, comunitatea, autoritatea sau slujbaşii acestora la un loc. "Or priorităţile nu le stabilesc oamenii ajunşi vremelnic în anumite funcţii, ci tradiţiile deja încetăţenite ale acestor locuri. Inerţia, pusă în mişcare de un trecut cu grele nume ale culturii naţionale, obligă pe cei meniţi să împlinească actul cultural botoşănean să onoreze ceea ce deja este existent. Botoşanii este un oraş cu tendinţe de a deveni de mărime mijlocie, dar care, însă, faţă de alte oraşe mai mari, are toate formele instituţionale de cultură, de la cele profesioniste (cum ar fi cele două teatre, cu activitate constantă de peste şase decenii, dar cu o istorie mult mai îndepărtată în timp, o filarmonică, muzeu, bibliotecă) pînă la cele care îmbină profesionalismul cu tradiţia etno-folclorică (cum ar fi Orchestra "Rapsozii Botoşanilor", o insituţie foarte vizibilă pe plan naţional), dar şi o insituţie de cercetare, conservare şi promovare a tradiţiilor culturale, cum este Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, care, printre alte acţiuni de tradiţie, organizează de douăzeci şi nouă de ani unul dintre cele mai importante concursuri naţionale de poezie şi interpretare critică a opereie eminesciene – "Porni Luceafărul...", care, din 1982, a adus nume noi în arealul liricii româneşti, concurs menit să îmbogăţească zestrea acestui domeniu de manifestare a culturii scrise, cît şi să descopere noi cercetători ai operei şi vieţii lui Eminescu", scrie Gellu Dorian, care semnează în aceeaşi publicaţie şi un articol despre Concursul Naţional de Interpretare şi Creaţie a Piesei de Teatru într-un Act "Mihail Sorbul".
Recenzii, studii sau evocari ale unor oameni care şi-au adus contribuţia la conservarea şi promovarea tradiţiei în această zonă, dar şi momente de poezie fac din revista "Ţara de Sus" un act cultural necesar şi binevenit.
