Dacă vă construiți o casă și vreți să îi faceți recepția, doriți să vă modernizați imobilul / apartamentul (lucrări de renovare majoră) sau să vindeți sau închiriați imobilul sau apartamentul, atunci ați aflat deja faptul că aveți nevoie de un certificat de performanță energetică (certificat energetic, mai pe scurt).
Acest act mai este necesar pentru:
• clădirile aflate în proprietatea/administrarea autorităților publice sau a instituțiilor care prestează servicii publice;
• imobilele în care o suprafață utilă totală de peste 250 m2 este ocupată de o autoritate publică și care este vizitată în mod frecvent de public.
Pentru clădirile care se vând sau se închiriază, proprietarul este obligat să pună la dispoziția potențialului cumpărător sau chiriaș, după caz, anterior perfectării contractului, o copie de pe certificat, astfel încât acesta să ia cunoștință despre performanța energetică a clădirii pe care urmează să o cumpere/închirieze, după caz, iar la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, proprietarul are obligația de a transmite certificatul, în original, noului proprietar. Contractele de vânzare-cumpărare încheiate fără a respecta aceste prevederi sunt supuse nulității relative, potrivit prevederilor Codului civil.
Pentru clădirile noi, certificatul trebuie prezentat în original comisiei de recepție și anexat în copie la procesul-verbal încheiat de comisie, procesul-verbal încheiat cu ocazia recepției la terminarea lucrărilor și neînsoțit de copia de pe certificat este nul de drept.
Vă invit să citiți și articolul: "Model de certificat energetic".
Pentru ce categorii de clădiri este obligatoriu să se întocmească un astfel de document?
Certificatul energetic trebuie să se întocmească pentru imobilele și unitățile acestora care se vând, închiriază sau renovează major pentru următoarele categorii de clădiri:
• imobile cu rol rezidențial, individual sau colectiv (case sau blocuri de apartamente);
• birouri;
• clădiri de învățământ, sănătate;
• hoteluri și restaurante;
• clădiri pentru activități sportive;
• spații comerciale;
• imobile cu alte funcțiuni.
Există și câteva categorii de imobile exceptate de la această obligație:
• imobile și monumente protejate care fie fac parte din zone construite protejate, conform legii, fie au valoare arhitecturală sau istorică deosebită, cărora, dacă li s-ar aplica cerințele, li s-ar modifica în mod inacceptabil caracterul ori aspectul exterior;
• imobile utilizate ca lăcașuri de cult sau pentru alte activități cu caracter religios;
• clădiri provizorii prevăzute a fi utilizate pe perioade de până la 2 ani, din zone industriale, ateliere și clădiri nerezidențiale din domeniul agricol care necesită un consum redus de energie;
• imobile rezidențiale care sunt destinate a fi utilizate mai puțin de 4 luni pe an;
• clădiri independente, cu o suprafață utilă mai mică de 50 m2.