a) conventia individuala de munca la domiciliu a membrului cooperator;
b) contractul individual de telemunca;
c) contractul individual de munca la domiciliu al asistentului maternal profesionist;
d) contractul individual de munca la domiciliu al asistentului personal profesionist;
e) contractul individual de munca la domiciliu al persoanei cu handicap;
f) contractul individual de munca la domiciliu al pensionarului pentru invaliditate de gradul III.
Prin faptul ca locul muncii si felul muncii sunt elementele specifice acestor contracte, nu trebuie sa se inteleaga ca acestea influenteaza sistemului normal al organizarii muncii.
Mijloacele materiale de desfasurare a muncii la domiciliu, in toate formele sale, precum si cele financiare apartin, de regula angajatorului, care isi asuma si riscul activitatii sale.
De aceea este firesc ca intre cele doua parti sa exista o relatie de subordonare, caracterizata prin prestarea muncii, sub autoritatea angajatorului, care are puterea de a da ordine si directive salariatului, de a controla indeplinirea sarcinilor de serviciu si de a sanctiona abaterile de la disciplina muncii.
Pentru a vorbi de raspundere juridica in cazul muncii la domiciliu, trebuie ca prestatia executata in afara localurilor angajatorului, sa poata fi legata cu sediul ori punctele de lucru ale acestuia, atat din punct de vedere functional cat si din punct de vedere juridic.
Pe baza acestei analize angajatorul va decide daca normele de munca ce ar putea fi realizate, in localurile lui se pot indeplini in egala masura, in afara acestora, fara a-i fi afectate prerogativele care decurg din relatia de subordonare.
Avand in vedere ca salariatul cu munca la domiciliu, pe de o parte, nu este tintuit de propriul domiciliu (putand lucra si in alte locatii), iar pe de alta parte ca prezenta lui la sediul ori punctele de lucru ale angajatorului nu este total interzisa, ci chiar incurajata de legislatie atat pentru bunul mers al activitatii in general cat si pentru prevenirea izolarii, o analiza cu privire la raspunderea juridica intre partile raportului juridic de munca la domiciliu trebuie sa tina cont de aceste aspecte.
Cat timp salariatul cu munca la domiciliu, potrivit clauzelor contractuale se afla la sediul angajatorului, va raspunde juridic fata de acestea la fel ca salariatii care isi desfasoara munca numai in acest loc. Dar prestarea preponderenta a muncii in afara lui nu il exonereaza pe salariatul cu munca la domiciliu de respectarea obligatiilor specifice asumate in acest sens.
Incalcarea drepturilor si obligatiilor al caror izvor este un contract individual de munca, in speta un contract individual de munca la domiciliu, poate atrage alternativ sau cumulativ una urmatoarele forme ale raspunderii:
a) raspunderea disciplinara;
b) raspunderea patrimoniala;
c) raspunderea contraventionala;
d) raspunderea penala.
S-a aratat ca salariatul cu munca la domiciliu poate beneficia de ajutorul membrilor familiei sau a unui auxiliar la realizarea muncii (aspect reglementat, de exemplu, in Belgia, Elvetia, Franta, Germania, Italia, Spania, dar si in fostele tari ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, cum ar fi Rusia, Belorusia, Ucraina, Kazahstan, Uzbekistan, Kargazstan), aspect nereglementat dar nici interzis in Romania. Dar numai salariatul cu munca la domiciliu, ca titular de contract va raspunde juridic fata de angajator.
Puterea angajatorului nu poate fi nelimitata. Ea trebuie sa se incadreze in dispozitiile legii, sa respecte drepturile salariatilor, demnitatea lor, fara acte discriminatorii. In caz contrar si el va raspunde juridic fata de salariati.
Sursa: Avocat.net
