Potrivit art. 651 din Codul civil, succesiunile se deschid prin moarte. Insa, in practica, lucrurile sunt departe de a fi atat de simple precum formularea definitiei data de lege.

In Codul civil este prevazuta ordinea succesiunilor intre mostenitorii legitimi. Astfel, copiii naturali, in privinta succesiunii mamei lor si a colateralilor sai, sunt asimilati copiilor legitimi si viceversa, iar in lipsa mostenitorilor legitimi sau naturali, bunurile se mostenesc de sotul supravietuitor. De asemenea, copilul conceput si nenascut poate fi considerat urmas. Codul civil prevede ca ascendentii de acelasi grad mostenesc parti egale.

In cazul in care persoana decedata este singura, neavand sot sau urmasi, mostenirea ii revine statului.

De asemenea, o persoana nu poate veni la mostenire daca este condamnata pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct.


Cum se deschide o succesiune?

Potrivit Iuliei Iordache, notar public, o succesiune se poate dezbate fie la notariat, de catre notarul public, fie de catre instanta de judecata.

"Procedura notariala se realizeaza – in practica - doar in cazurile in care exista buna intelegere intre mostenitori, si doar de catre notarul public al carui birou se afla in raza teritoriala a judecatoriei in circumscriptia careia se afla ultimul domiciliu al defunctului", precizeaza aceasta.

"In schimb, la instanta de judecata se poate apela oricand si oricum, indiferent daca anterior s-a incercat sau nu dezbaterea succesiunii la notar, de exemplu daca mostenitorii nu se inteleg intre ei, fie cu privire la masa succesorala, fie la vocatia succesorala a unora dintre ei, fie daca isi contesta reciproc dreptul la succesiune, etc, ori, chiar in cazul in care exista buna intelegere, insa mostenitorii prefera – din orice motive – sa mearga in instanta, si nu la notariat", adauga notarul.

Procedura succesorala notariala se deschide, dupa caz, la cererea oricarei persoane interesate, a procurorului, precum si a secretarului consiliului local al localitatii in raza careia defunctul si-a avut ultimul domiciliu, atunci cand are cunostinta ca mostenirea cuprinde bunuri imobile.

Persoana care doreste initierea procedurii succesorale notariale se va adresa biroului notarial competent teritorial (cel de la ultimul domiciliu al defunctului), unde va completa o cerere de deschidere a succesiunii, si va depune actele de stare civila ale mostenitorilor, actele de proprietate ale bunurilor din mostenire, si va plati o parte din onorariul notarial. Dupa semnarea cererii, biroul notarial astfel investit va investiga registrul national de testamente si de optiuni succesorale, pentru a verifica daca exista testament, daca anumiti mostenitori au optat deja pentru acceptarea/renuntarea la mostenire, ori daca procedura succesorala a fost deja deschisa la alt birou notarial.

Art. 69 din Legea nr. 36/1995 prevede ca in cererea de deschidere a procedurii succesorale sa fie mentionate: datele de stare civila ale defunctului, numele, prenumele si domiciliul mostenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu mentionarea valorii acestora, precum si a pasivului succesoral.

Codul Civil specifica si faptul ca descendentii si ascendentii persoanei decedate au drept de posesiune asupra mostenirii, spre deosebire de ceilalti mostenitori care pot beneficia de acest drept numai cu permisiunea justitiei.


Care este termenul in care se poate deschide o succesiune?

Potrivit notarului Iulia Iordache, succesiunea se deschide, de drept, fara nicio formalitate, la moartea defunctului.

"Codul civil roman a insituit aceasta fictiune juridica, in baza careia se considera ca, inca de la data decesului, bunurile din mostenire se transmit direct, de drept si fara nicio formalitate, catre mostenitori", adauga aceasta.

Pentru efectuarea procedurilor de fapt care sa concretizeze acest transfer catre mostenitori, legea a prevazut, insa, un termen de optiune succesorala de 6 luni, in care mostenitorii pot opta pentru a accepta expres sau a renunta expres la mostenire.

"Optiunea inseamna, in practica, declaratie notariala – care se poate da la orice notariat in tara – declaratie care se inregistreaza obligatoriu in registrul national de optiuni succesorale", specifica aceasta.

"In situatia in care mostenitorii nu au optat, in interiorul termenului de 6 luni – nici intr-un sens, nici intr-un celalalt – insa, cu ocazia dezbaterii succesiunii (efectuata la peste 6 luni de la data decesului), declara ca au efectuat acte materiale din care rezulta neindoielnic intentia de a accepta succesiunea, notarul public investit este tinut sa respecte aceasta declaratie de acceptare tacita a succesiunii. De asemenea, mostenitorul poate declara, in afara termenului de 6 luni, ca nu a efectuat in termenul de 6 luni niciun act material care sa valoreze acceptare tacita si ca intelege sa ramana strain de succesiune, iar notarul va folosi aceasta declaratie pentru dezbaterea procedurii succesorale. Daca insa mostenitorii isi contesta unii altora efectuarea/neefectuarea actelor de acceptare tacita a mostenirii (efectuate in afara termenului de 6 luni), procedura succesorala notariala va fi suspendata si partile vor fi indrumate la instanta de judecata", mai informeaza aceasta.


Impartirea succesiunii

Niciun mostenitor nu este obligat sa ramana in indiviziune, oricand existand posibilitatea de a cere impartirea mostenirii, fie ca este vorba de bunuri mobile sau de bunuri imobile. Insa, potrivit Codului Civil, exista o posibilitate ca, pentru o perioada de 5 ani, mostenitorii sa suspende procesul de impartire a bunurilor primite ca mostenire. Dupa ce acest termen se scurge, ei pot relua impartirea mostenirii respective.

Daca unul dintre cei ce vin la mostenire nu se intelege cu restul succesorilor cu privire la impartirea succesiunii, atunci poate interveni instanta pentru a clarifica situatia. De regula, potrivit Codului civil, inegalitatea partilor date in natura se compenseaza prin bani.

In functie de felul bunurilor mostenite, partile pot consulta experti care sa aprecieze justa valoare a bunurilor ce compun mostenirea.

Desigur ca fiecare erede are posibilitatea de a pretinde sa isi primeasca partea sa in natura. Insa, in cazul in care exista creditori sau oponenti, bunurile din mostenire pot fi puse spre vanzare, prin licitatie publica.

Cu privire la acest aspect, in Codul Civil se specifica ca estimatia imobilelor se va face de experti alesi de partile interesate sau de experti numiti din oficiu cand partile refuza a-i alege. Expertii au obligatia de a intocmi procese-verbale care sa dovedeasca bazele estimatiei, sa indice daca obiectul estimat poate sa fie comod impartit si in ce chip.

In continuare, un arbitru numit de judecator va stabili cat din suma obtinuta revine coerezilor, va reface socotelile stabilind datoriile copartitorilor unii fata de altii, va purcede la formarea activului si pasivului ereditatii, va alcatui partile si va restitui erezilor ce li se cuvine.


Ce efecte produce renuntarea la succesiune?

Renuntarea la succesiune se poate face doar in interiorul termenului de optiune succesorala, de 6 luni de la data decesului.

"Daca s-a depasit acest termen si totusi mostenitorul in cauza nu doreste sa primeasca mostenirea, el poate da la notariat o declaratie de constatare ca - in interiorul termenului de optiune succesoaral - nu a efectuat acte materiale care sa valoreze acceptare tacita a mostenirii, si ca intelege sa ramana strain de succesiune", precizeaza Iulia Iordache.

Efectul ambelor declaratii, cea de renuntare si cea de constatare, este ca mostenitorul in cauza pierde retroactiv orice drept de a mosteni pe defunct.

Insa, articolul 700 din Codul Civil mentioneaza ca, in cazul in care mostenitorul a fost impiedicat de a se folosi de dreptul sau, din motive de forta majora, la cererea sa, instanta judecatoreasca poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data cand a luat sfarsit impiedicarea.


Cat de important este rolul notarului in deschiderea unei succesiuni?

Iulia Iordache precizeaza ca, "in cazul in care este investit cu deschiderea unei proceduri succesorale notariale, notarul public face verificarile in cele 2 registre de care am vorbit mai sus, de testamente si de optiuni succesorale, astfel incat se evita dezbaterea unei succesiuni la 2 birouri notariale diferite, si se preintampina ascunderea vreunui testament autentic de catre mostenitori", ne spune Iulia Iordache.

"In continuare, se verifica actele de stare civila care atesta relatia de rudenie cu defunctul, actele de proprietate si celelalte acte din dosar – intr-un control de legalitate al intregii proceduri", adauga aceasta.

Procedura succesorala se finalizeaza prin eliberarea unui certificat de mostenitor – care atesta: 1) cine sunt mostenitorii 2) care sunt cotele in care acestia il mostenesc pe defunct si 3) din ce este compusa masa succesoara.

"In concluzie, procedura succesorala este necontencioasa, rapida, iar notarul public asigura in acest caz controlul de legalitate al transferului, post mortem, al bunurilor succesorale", spune Iulia Iordache.

Sursa: Avocat.net