"Am făcut o greÅŸeală teribilă", îÅŸi începe scrisoarea profesorul Grant Wiggins, din New Jersey, expert în educaÅ£ie: "Am aÅŸteptat 14 ani să fac ceva ce trebuia să fac din primul an la catedră: să fiu umbra unui elev, pentru o zi".
Profesorul spune că este pentru prima oară când lucrează într-o ÅŸcoală, dar nu predă cursuri, ci îi antrenează pe ceilalÅ£i profesori cum să îÅŸi educe elevii, relatează Washington Post. La acest job, directorul i-a sugerat să ia rolul unui elev pentru două zile: să facă într-o zi tot ce face un elev de clasa a X-a, iar în altă zi tot ce face unul de clasa a XII-a.
Orarele erau astfel – începea la 7.45 ÅŸi se terminau la 14.45. Pentru clasa a X-a o oră jumătate de geometrie, apoi de spaniolă, 45 de minute pauza de prânz, apoi o oră jumătate de istorie ÅŸi la fel pentru ÅŸtiinÅ£e integrate. Pentru clasa a XII-a, orarul începea cu matematica, apoi chimia, apoi pauza de prânz, apoi engleza ÅŸi afacerile.
Prima mare observaÅ£ie a profesorului: elevii stau jos toată ziua, iar statul jos este obositor. "Nu mi-a venit să cred cât de obosit am fost după prima zi. Am stat jos toată ziua, cu excepÅ£ia mersului din clasă în clasă. Uităm asta ca profesori, pentru că stăm mult în picioare, la tablă, mergem când vorbim, ne învârtim printre elevi...", a scris profesorul.
La sfârÅŸitul zilei, profesorul căsca mult ÅŸi îÅŸi dorea mult să facă miÅŸcare sau măcar să se întindă. Era obosit, dar nu la modul în care eÅŸti după o zi productivă, ci era o oboseală letargică. S-a dus acasă ÅŸi tot ce a mai putut să facă a fost să se uite la televizor ÅŸi să se culce la 20.30.
Ce ar schimba profesorul: ar introduce miÅŸcare fizică obligatorie la jumătatea orei de curs; ar monta un inel de baschet în spatele clasei ÅŸi i-ar pofti pe elevi să se joace la începutul ÅŸi la sfârÅŸitul orei; ar introduce o activitate de curs care să implice miÅŸcarea.
A doua mare observaÅ£ie a profesorului: elevii de liceu stau pasivi ÅŸi ascultă aproximativ 90% din durata cursurilor. "Nu doar statul jos mă obosea, ci ÅŸi timpul petrecut atât de mult absorbind informaÅ£ie, fără să fac nimic cu ea", spune profesorul.
Ce ar schimba: ar oferi lecÅ£ii scurte cu implicarea elevilor, cu activităţi care să evalueze absorbirea informaÅ£iei; ar folosi un cronometru de câte ori ar începe să vorbească ÅŸi elevii l-ar urmări, iar când acesta dă alarma, el s-ar opri; ar începe fiecare oră cu întrebări din partea elevilor, generale sau născute din neînÅ£elegerea lecÅ£iilor precedente, i-ar pune să le scrie toate pe tablă apoi în grup să aleagă cu care întrebare să înceapă.
A treia mare descoperire a profesorului: ca elev, te simÅ£i ca o pacoste. "Am pierdut ÅŸirul de câte ori ni s-a spus să tăcem, să fim atenÅ£i. E normal, profesorii au un timp limitat, dar de-a lungul zilei începi să te simÅ£i prost faţă de elevii cărora li se tot spune să fie atenÅ£i, pentru că ei reacÅ£ionează aÅŸa din cauză că stau ÅŸi ascultă toată ziua. E foarte greu să faci asta ÅŸi aÅŸa ceva nu li se cere adulÅ£ilor. Nu e pentru că suntem plictisitori, ci pentru că ei stau deja de mult timp ascultând", spune profesorul.
Ce ar schimba profesorul: ar apela la experienÅ£a de părinte ÅŸi ar folosi răbdarea ÅŸi dragostea aceea pentru elevii care au întrebări, pentru că întrebările sunt o cale de a crea o legătură cu un elev, o uşă pe care o poÅ£i închide în nas sau o poÅ£i deschide mai larg; nu ar apela niciodată la sarcasm în public ÅŸi i-ar pune pe elevi să îi atragă atenÅ£ia dacă ar face-o; la examene, ar stabili o perioadă de 5 minute de citire în care elevii pot întreba ce vor ei, dar nimeni nu ar avea voie să scrie, pentru a clarifica toate nelămuririle despre examen.
gandul.info
