Traseul ÅŸcolar: admis la Liceul "Mihail Sadoveanu", din IaÅŸi, pentru că părinÅ£ii săi figurau pe lista cu chiaburi, este exmatriculat. Memoriul semnat de el ÅŸi de alÅ£i 18 colegi de-ai săi aflaÅ£i în aceeaÅŸi situaÅ£ie n-a fost luat în considerare de autorităţi.
Bun la matematică ÅŸi cu înclinaÅ£ii evidente spre frumos, ar fi vrut să devină arhitect. Soarta însă a hotărât altfel, dirijându-l spre Åžcoala Medie Tehnică de Viticultură ÅŸi VinificaÅ£ie din acelaÅŸi mare oraÅŸ moldav.
După desfiinÅ£area ei, "vărsat" la OdobeÅŸti. Studiile universitare, la IaÅŸi. Repartizat la Vinalcool Brăila, e trimis la Bujoru, să ia în primire Vinalcool-ul de aici. Unităţi asemănătoare mai fuseseră construite la Pechea, GăneÅŸti ÅŸi NicoreÅŸti.
Fiind singurul calificat, ocupanÅ£ii funcÅ£iilor de conducere l-au primit cu răceală ("Nu ne trebuie inginer"). Serviciul militar, în BucureÅŸti, unde a făcut instrucÅ£ie pentru tot neamul său.
I se încredinÅ£ează conducerea Vinalcool-ului de la SmulÅ£i, bazin viticol al cărui nr. 1 avea să fie 18 ani. Locuieste la Tg. Bujor, judetul Galati.
E de ajuns să spun că fala SmulÅ£ilor rămân cele 18 medalii de aur obÅ£inute de vinurile Julei, al căror loc, la concursuri, era întotdeauna sus. Dintre acestea, patru sunt mari medalii – pentru Riesling italian ÅŸi Feteasca regală, la albe, ÅŸi Cabernet ÅŸi Feteasca neagră, la roÅŸii.
Riesling de Smulţi, vinul preferat de Ceauşescu!
A fost martor ocular la toate cele 12 partide de vânătoare organizate în pădurile de la Adam pentru Nicolae CeauÅŸescu.
- AÅ£i fost acceptat, ca vânător, în preajma lui CeauÅŸescu?
- Nu. Misiunea mea era alta. Îmbrăcat în costum popular, răspundeam de partea cu băuturile. Eu le prezentam, în următoarea ordine: vinurile seci, demiseci, demidulci, dulci ÅŸi aromate. Descriam proba în cuvinte exacte, aÅŸteptându-l pe CeauÅŸescu să ducă paharul la gură. Dacă îi plăcea, îÅ£i spunea pe loc: "E bun. Cum se numeÅŸte?". "Tovarăşe secretar general, îi răspundeam, acesta este un Riesling de SmulÅ£i, din recolta anului 1971".
În pădure, stăteam într-un ARO, supravegheat de un colonel de la Securitate. Dacă Nicolae CeauÅŸescu ar fi făcut semn că doreÅŸte să bea, de exemplu, Å£uică de caise, alegeam termosul cu eticheta respectivă ÅŸi îl înmânam medicului său. Înainta CeauÅŸescu după mistreÅ£i, înaintam ÅŸi noi cu ARO… Ne Å£ineam de el la vreo sută de metri, nu aveam voie să ne apropiem mai mult.
Odată, pe un covor de frunze, spre uimirea însoÅ£itorilor săi, CeauÅŸescu a început să facă tumbe ÅŸi să se rostogolească pur ÅŸi simplu. Medicul de lângă mine, pentru că nu "prinsese" începutul fazei, a sărit ca ars, fugind spre el: "N-am nimic, l-a liniÅŸtit CeauÅŸescu. Mă simt foarte bine, nu vezi ce frumos e aici, la Adam?".
"Vezi, Nicule, ce fac ăştia?"
Utiliza cartuÅŸe dum-dum. La ochit nu-l întrecea decât Ion Gheorghe Maurer. Avea, ca să-i încarce armele, un singur aghiotant.
Când venea la Adam fără Elena CeauÅŸescu era degajat, stătea la masă. La băut, se limita la o jumătate de pahar cu vin. Dacă îl însoÅ£ea tovarăşa, lua ÅŸi ea parte la degustat, stricând vânătoarea. ÎÅŸi înmuia buzele în licoare ÅŸi imediat, scârbită, scuipa totul: "E o acritură, cum puteÅ£i voi să-mi daÅ£i să beau aÅŸa ceva?".
La final, dregeam lucrurile cu proba-probelor, Muscat-ul Ottonel de Gohor, cel mai renumit vin din acest soi, din tot judeţul Galaţi. Ca valoare, peste cel de Găneşti sau de Suceveni!
Oferindu-i-se cupa, Elena CeauÅŸescu nu s-a putut abÅ£ine: "Vezi, Nicule, ce fac ăştia? Cine i-o fi învăţat să ne dea la început acritură? Abia acum le-a veni ÅŸi lor mintea la cap, cu Gohorul ăsta!".
(Viata Libera)
