Mulţi dintre românii care au rămas fără slujbe în ultima perioadă au fost de acord să-şi închidă contractul de muncă "cu acordul ambelor părţi".

O astfel de alegere pare una foarte civilizată. În realitate, acest lucru poate fi un avantaj al angajatorului şi un dezavantaj al angajatului care nu-şi cunoaşte drepturile. Pentru angajator, închiderea contractului de muncă prin acordul părţilor înseamnă o simplificare a procedurilor.

În cazul concedierii, ar trebui parcurse proceduri complicate, care ar implica cheltuieli importante. De partea cealaltă, angajaţii care acceptă "acordul părţilor" riscă să piardă unele drepturi, de exemplu ajutorul de şomaj, scrie Evenimentul Zilei.
 
Înainte de a semna închiderea contractului de muncă, un angajat ar trebui să se intereseze exact care sunt condiţiile în care poate fi concediat şi ce drepturi legale are, în acest caz: salarii compensatorii, perioada de preaviz plătită, alte beneficii conform contractului colectiv de muncă.

Mulţi angajatori profită de faptul că foarte puţini salariaţi cunosc legea şi mult mai puţini îşi ştiu drepturile, susţin experţii în domeniu. "Angajaţii care semnează o cerere de plecare cu acordul ambelor părţi renunţă, practic, la toate drepturile pe care le aveau: salarii compensatorii, dreptul de a primi ajutor de somaj şi o întreagă altă serie de avantaje", este de părere Ramona Voicu, Payroll Services Coordinator al companiei Von Consulting, din Bucureşti.

De ce se fac atunci închideri de contract prin acordul părţilor? Ramona Voicu are o explicaţie simplă: unui angajator îi este foarte greu să concedieze un angajat fără un motiv bine întemeiat. "Orice concediere trebuie argumentată şi susţinută cu hârtii doveditoare, trebuie urmat un anumit proces destul de anevoios până la emiterea deciziei de concediere şi aceste proceduri înseamnă mult timp consumat şi bani cheltuiţi pentru angajatori", explică experta.

De ce acceptă unii angajaţi această formulă, chiar dacă ştiu ce pierd? Pentru că, odată anunţată încetarea activităţii, se tem că angajatorul are mijloace prin care să facă astfel încât să nu-i acorde nici măcar un pachet minim de compensaţii, aşa că se mulţumesc cu puţin, dar sigur. "Salariaţii nu pot fi obligaţi să semneze încetarea activităţii cu acordul părţilor dacă nu doresc acest lucru. Dacă ei nu semnează acest document, angajatorul va fi obligat să îi concedieze şi să respecte prevederile legislative", atrage atenţia Sorina Enachiuc.

SFATURI

Atenţie la ce semnaţi odată cu contractul!

Inspectoratul de Muncă are un format standard de contract pe care îl acceptă şi nu sunt permise clauze care să dăuneze salariatului. Atâta timp cât tot ce e scris în contract - timpul de lucru, salariul, funcţia - sunt cele reale, nu este nimic ascuns. "Însă, angajatul trebuie să fie atent la hârtiile pe care le semnează pe lângă contractul de muncă: fişa postului, contracte de confidenţialitate, de neconcurenţă - acestea pot avea clauze care ar putea duce la concedierea salariatului pe motiv de neîndeplinirea sarcinilor de serviciu sau alte motive adiacente", susţine Ramona Voicu, Payroll Services Coordinator al companiei Von Consulting, din Capitală, in Evenimentul Zilei.

În situaţia în care compania angajatoare nu are un contract colectiv de muncă, unde sunt prevăzute toate aspectele legate de procesul de concediere, un angajat poate negocia individual măsuri compensatorii în cazul desfacerii contractului de muncă din iniţiativa angajatorului, explică Sorina Enachiuc, consultant al companiei de resurse umane Ascensdis.