"Daca ar fi sa vizitezi sistemul de invatamant, ca extraterestru, si ai spune "La ce foloseste sistemul public de educatie?" cred ca ar trebui sa concluzionezi -- daca te uiti la rezultate, la cine reuseste in acest sistem, cine face totul asa cum ar trebui, cine primeste toate laudele, cine sunt castigatorii -- cred ca ar trebui sa concluzionezi ca intregul scop al educatiei publice in intreaga lume este de a produce profesori universitari. Nu e asa? Ei sunt oamenii ce se situeaza acolo sus. Si eu am fost unul, asa ca uite. (Rasete)
Îmi plac profesorii universitari, dar, nu ar trebui sa-i consideram realizarea suprema a umanitatii. Sunt doar o forma de viata, o alta forma de viata. Dar sunt cumva ciudati, si spun asta cu afectiune pentru ei.
E ceva ciudat cu profesorii, din experienta mea -- nu toti, dar de obicei -- traiesc in capul lor. Traiesc acolo sus, si putin intr-o parte. Sunt separati de trup, literal vorbind. Îsi privesc corpul ca o forma de transport pentru capul lor, nu? (Rasete)
Este un mod de a-si duce capul la intalniri. Daca vreti dovada reala a experientelor autoscopice, mergeti la o conferinta rezidentiala a academicienilor seniori, si asistati la discoteca din ultima seara. (Rasete)
Si acolo veti vedea barbati si femei adulte zvarcolindu-se fara control, fara ritm, asteptand sfarsitul pentru a putea merge acasa sa scrie o lucrare despre ea.
Sistemul nostru de invatamant este construit pe ideea de abilitate academica. Si exista un motiv. Întregul sistem a fost inventat -- in jurul lumii, nu au existat sisteme publice de educatie inainte de secolul 19. Toate au fost implementate pentru realizarea nevoilor industrialismului. Asfel ca ierharhia se bazeaza pe doua idei. Prima, ca cele mai folositoare materii pentru munca sunt cele mai importante.
Probabil ca ati fost indepartati de lucruri ce va placeau in scoala pe cand erati copii, pe motiv ca nu veti obtine o slujba facand acel lucru. Corect? Nu canta, nu vei fi un muzician; nu urma artele, nu vei fi un artist. Sfat bun -- acum, total gresit. Întreaga lume este cuprinsa intr-o revolutie. Iar a doua este abilitatea academica, ce a ajuns sa domine viziunea noastra asupra inteligentei, pentru ca universitatile au creat sistemul dupa propria lor imagine. Daca ne gandim la asta, intreg sistemul public de educatie din jurul lumii este un proces prelungit de intrare la universitate. Iar consecinta este ca multi oameni talentati, destepti si creativi, cred ca nu sunt, pentru ca lucrul la care erau buni in scoala nu era apreciat, sau era chiar stigmatizat. Nu cred ca ne permitem sa continuam pe acest drum".
