În ceea ce privește personalul din sănătate nu mai este vorba doar de un scenariu, ci de o realitate ce capătă aspecte tot mai îngrijorătoare. Chiar și în ceea ce privește pacienții migrația a început, înregistrând deja cote alarmante în vestul țării. Spre exemplu, mii de români se tratează în spitalele din Szeged, Gyula si Debrecen, preferând să plătească din buzunar costul unor servicii medicale de calitate. În condițiile în care directiva obligă statul român să le ramburseze bani de tratament procesul va capătă o amploare nemaiîntâlnită, lipsind nenumărate spitale de potențiali pacienți și golind visteria Casei Naționale de Asigurări Sociale de Sănătate. Ceea ce ar putea chiar să ne profite, riscă de fapt să se transforme într-un coșmar.
Acesta riscă să fie efectul Directivei U.E. nr. 24/2011 care va fi aplicabilă din octombrie anul acesta, dacă România nu reușește să aplice un plan coerent de reformă pe zona sistemului de finanțare a sănătății și pe cea a calității serviciilor medicale. A aloca 50 sau 500 milioane de euro suplimentar pentru salarizare nu rezolvă încă problema de fond, fiind necesară o reformă care să reașeze însuși sistemul de finanțare a sănătății. Nu este vorba doar de creșterea nivelului de salarizare, acesta fiind doar unul din mulții pași ce trebuie făcuți pentru reașezarea sistemului sanitar, toți având ca obiectiv creșterea calității serviciilor medicale.
Implementarea acestei directive, care trebuia să se apropie acum de finalizare, presupune ași evitarea tuturor acestor situații, fapt care nu s-a întâmplat. Riscăm să rămânem doar cu aderarea la U.E., ratând integrarea. Asta înseamnă o țară de mâna a treia inclusiv din punct de vedere medical, căzând la statutul de furnizori de personal și pacienți ai altor state ale uniunii. Măsurile pompieristice nu vor putea compensa deficitele structurale ce caracterizează sistemul sanitar, fiind necesare ample măsuri de reformă.
Directiva 24/2011 pune o presiune deosebită pe statul român în special în următoarele direcții:
• Decontarea serviciilor medicale pentru românii care se tratează în străinătate;
• Crearea procedurilor specifice autorizării prealabile;
• Asigurarea unui standard de calitate a serviciilor medicale;
• Crearea sistemului de informare a pacienților;
• Existența unui sistem funcțional de asigurări de malpraxis;
• Asigurarea coerenței dintre măsurile de reformă și principiile de funcționare ale unui sistem de sănătate enunțate în Directivă și existente la nivelul U.
• Construirea unui sistem de sănătate occidental pentru eventualii pacienți din Occident.
Principala consecință a directivei o va constitui faptul că pacienții vor urma medicii români în țările de destinație. Evident, este în primul rând de pacienții care au cel puțin un nivel mediu, permițându-și un astfel de efort financiar, cei săraci urmând a încerca să-și găsească alinarea în ceea ce va rămâne din sistemul sanitar românesc.
Sunt doar câteva din efectele anticipate prezentate în studiul Impactul Directivei nr. 24/2011 asupra sistemului sanitar din România (Editura Sodalitas, 2013), care poate fi accesat aici. Studiul asigură punctul de plecare pentru o dezbatere serioasă pe tema viitorului sănătății și pentru un set de decizii strategice în domeniu.
Federația "Solidaritatea Sanitară" din România împreună cu Centrul de Cercetare și Dezvoltare Socială "Solidaritatea" a dezbătut deja problemele pe care le ridică aplicarea acestei directive în cadrul unei serii de conferințe desfășurate după cum urmează:
• 31 mai - Cluj-Napoca
• 13 iunie - Sinaia
• 21 iunie - Galați
În cadrul acestea evidențiindu-se atât perspective suplimentare în ceea ce privește impactul directivei cât și un set de soluții pentru combaterea efectelor ei negative.
Comunicat de presa al Federatiei Solidaritatea Sanitara din Romania
