Geologii estimează că în subsolul ţării există 1.500 tone aur. Din cauza costurilor mari de exploatare, o mare parte va rămâne în pământ mult timp de-acum încolo.

Valoarea aurului care s-ar afla acum în România este de peste 86 miliarde de dolari, potrivit evaluării rezervelor din subsol făcute de Institutul Geologic Român (IGR)şi raportat la preţul actual, de 1.800 de dolari pe uncie. 

"Cantitatea de 1.500 tone nu cred că este supraestimată, deşi nu toate prog­nozele sunt conturate cu ace­eaşi precizie. Unele date se bazează pe cercetări amănunţite. Roşia Montana este campionul absolut, cu rezerve între 600 şi 700 tone de aur, dar mai sunt la Bucureşci-Rovina cam 100 tone de aur, sau la Barza, circa 300 de tone", a explicat pentru Romania Libera Gavril Săbău, director ştiinţific al IGR.

Totuşi, specialiştii susţin că nu tot aurul din subsol merită să fie scos la suprafaţă, costurile pentru pornirea unei exploatări miniere aurifere fiind foarte mari.

"Multe dintre zăcăminte erau cunoscute încă de pe vremea comuniştilor, ei aveau în plan să le exploateze, dar atunci statul nu a avut forţa economică să pornească", a precizat Gavril Sabău.


Aurul românesc, mai scump decât cel extern

Deocamdată, în România nu mai funcţionează nici o exploatare autorizată de aur. "Toate sunt în stadiul de obţinere a avizelor. Pe lângă cea de la Roşia Montana, mai este cea a lui Deva Gold. O a doua este la Baia Mare, pentru deşeuri miniere", a declarat preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), Alexandru Pătruţi. Acesta a explicat că, pe lângă bani, deschiderea unei mine de aur solicită şi mult timp.

"De exemplu, după obţinerea tuturor avizelor, la Roşia Montana, pentru con­struc­ţia uzinei de preparare, a utilităţilor şi a iazului de decantare sunt necesari între doi şi trei ani, timp în care nu are loc exploatarea", a menţionat Alexandru Pătruţi.

Preşedintele ANMR a afirmat că în momentul de faţă nici o companie de stat nu ar putea face faţă singură cheltuielilor necesare pentru o exploatare minieră. "Minele statului au func­ţionat după `89 aproape în totalitate cu subvenţii. Când am intrat în Uniunea Europeană, nu s-au mai acordat aceste subvenţii şi toate minele s-au închis. O companie cu capital de stat ar trebui să participe la o licitaţie pentru obţinerea licenţelor, dar nici una nu ar putea face faţă efortului financiar pe care îl presupune o asemenea investiţie", a menţio­nat preşedintele ANMR. Acesta a precizat că în 2006, aurul românesc ajunsese să coste mai mult decât cel de piaţa externă, conchid jurnalistii de la Romania Libera.