"Mi-au trecut prin faÈ›a ochilor toate momentele plăcute, chipul părinÈ›ilor, al fraÈ›ilor È™i surorilor, mi-am amintit nunta È™i naÈ™terea celor trei băieÈ›i. Mi-am adus aminte de întâmplări demult uitate È™i m-am gândit ce repede trece viaÈ›a. Apoi medicii m-au întrebat din nou dacă vreau să plec în România să am familia aproape. Nu reuÈ™eam să vorbesc, deÈ™i mintea îmi era plină de gânduri".
"Unde să mă duc, cine să aibă grijă de mine? Copiii sunt la casa lor, soÈ›ul meu are viaÈ›a lui înnecată în alcool È™i cu perioade în care este cel mai bun om de pe pământ. Dar unde să mă duc fără bani? Acolo se dau bani la spital. BănuÈ›ii mei strânÈ™i mi-ar ajunge trei luni. Dar de înmormântare să-i pun pe ei să facă împrumuturi?".
"Aici măcar condiÈ›iile sunt foarte bune, medicii se comportă frumos, medicamentele care È›i le dă le primeÈ™ti, eÈ™ti tratat ca o persoană umană. Ce să fac? Poate am È™i eu o speranță cu tratamentul. Acasă dacă mă duc îmi rămâne doar să mor. Mi-au recomandat la spital un psiholog, o fată tânără drăguță. Mi-a pus multe întrebări despre cum mă simt È™i dacă suportul familiei îmi lipseÈ™te. Nu înÈ›elege, draga de ea, că fiecare are problemele lui È™i nu se pot ocupa de mamă".
"La telefon le-am spus că sunt la spital, că s-ar putea să am un cancer în stare avansată È™i mi-au răspuns: stai acolo, aici în spitale e jale. Cum vor putea, vor veni să mă vadă. Când mă simt rău după citostatice, mă uit la celelalte din salon. Boala nu iartă È™i nu È›ine cont de vârstă. Chiar dacă nu înÈ›eleg bine italiana, suferinÈ›a È™i durerea n-au nevoie de cuvinte. MulÈ›umesc Domnului că nu este bolnav unul dintre fiii mei".
"Aici trec pe la mine asistenÈ›ii medicali români, îmi mai aduc hainele spălate, fructe È™i mai stau de vorbă cu mine. Mai vine È™i o bătrânică pe care am îngrijit-o doi ani. Ea îmi citeÈ™te rugăciuni È™i îmi repetă că trebuie să fiu tare ca să mă fac bine. Uneori îmi place să o cred!".
Când unica È™ansă e un transplant
Elisa D. este din ConstanÈ›a È™i a venit la părinÈ›ii ei în vacanță, înaintea clasei a XII-a. După câteva zile s-a simÈ›it rău È™i părinÈ›ii au chemat salvarea. La 17 ani i s-a descoperit un cancer la ficat. Unica È™ansă este un transplant de ficat. A trecut un an È™i încă aÈ™teaptă să fie chemată pentru transplant. Starea ei desănătate s-a deteriorat. PărinÈ›ii lucrează È™i de două ori pe săptămână merg cu ea la dializă.
Amândoi au lucrat înainte de venirea în Italia în port. Sunt persoane trecute prin greutăți. "În România dacă ne întoarcem ne găsim greu de lucru. Să facă tratament pentru a rămâne la linia de plutire. Rămânem în Italia È™i dacă transplantul va reuÈ™i vom mulÈ›umi italienilor că ne-au salvat unicul copil".
"Ne pare rău că n-am luat-o pe Elisa când am plecat, acum patru ani. Am spun că e mai bine să facă È™coala în România È™i în vacanÈ›e să vină la noi. Dar poate dacă o aduceam nu se îmbolnăvea, sau descopeream la timp".
Despre Maria D. din IaÈ™i pot scrie la trecut. Lucra în Sicilia de câÈ›iva ani È™i era mulÈ›umită. Fiica ei lucra împreună cu soÈ›ul ei în Cipru. Devenise de puÈ›in timp bunică. Fiul ei lucra pentru o companie de petrol È™i era pentru o perioadă la Moscova. Diagnosticul de pancreatită a fost crunt. O prietenă româncă o vizita È™i un prieten italian la spital zilnic.
Nu a durat mult, fiica a făcut eforturi uriaÈ™e să vină să îÈ™i ia rămas bun. Și să trimită sicriul acasă. Acasă, Maria era aÈ™teptată de mama ei. Pe care a ajutat-o mereu, pe care a sunat-o mereu. O situaÈ›ie delicată È™i greu de spus în cuvinte.
Despre un caz fericit rezolvat È™i cu ajutorul Gazetei RomâneÈ™ti putem fi fericiÈ›i. Ionel Strâmbeanu avea doar trei aniÈ™ori È™i suferea de talasemie. După îngreunate probleme birocratice din partea Ministerului Sănătății din România, copilul a fost operat la clinica Gemelli din Roma. An de an copilul de 11 ani vine din România la control la Roma. Este sănătos È™i mulÈ›umeÈ™te celor care i-au dat È™ansa de a face tratamentul în Italia. OperaÈ›ia era costisitoare, dar părinÈ›ii s-au zbătut să obÈ›ină fondurile pentru salvarea copilului. Dintre cei 300 de copii români diagnosticaÈ›i anual cu talasemie, foarte puÈ›ini reuÈ™esc să se trateze în străinătate.
Crina Suceveanu, in gazetaromaneasca.com
