Pe scurt, este mult mai comod sa inghiti un antinevralgic, decat sa te tratezi zilnic cu un ceai calmant, antiinflamator sau decotractant. De altfel, chiar farmacistul iti recomanda mai voios pastila sau fiola, decat punguta cu sunatoare sau coada soricelului, scrie ziare.com.
Problema efectelor secundare
Este si normal. Pastila si fiola sustin infloritoarea industrie farmaceutica, una dintre cele mai profitabile afaceri din lume, poate nu mult dupa arme, droguri si petrol.
Redirectionarea atentiei spre alte produse, mult mai ieftine, ar lovi iremediabil acest mare business, care conteaza nu numai pe vanzari de exceptie, dar si pe oarecare contributii de la stat.
Cu toate acestea, procedeelor neconventionale li s-a dus vestea printre bolnavi si nu putini se lauda ca le-au fost mai de folos decat celelalte.
Numerosi teoreticieni acuza procedeele naturiste ca fiind simple adjuvante, utile numai daca insotesc medicamentul de baza. Efectul acestor procedee este considerat ca provenind mai mult din factorul psihologic, decat din eficienta efectiva asupra bolnavului.
De altfel, majoritatea respectivelor produse poarta inscriptionat in instructiuni cuvantul "adjuvant", adesea impus de autoritati, pentru a fi avizat spre vanzare.
In Europa, dar si in America, s-a declansat o adevarata lupta intre sustinatorii uneia sau alteia dintre cele doua terapii. Medicamentele industrializate se bucura de sustinerea financiara si promotionala a unor potentati, in timp ce cele traditionale conteaza mai mult pe opinia publica si pe o literatura de multe ori indoielnica.
Terapiile paralele
Totusi, s-a constatat ca, la nivelul Uniunii Europene, 70% din populatie recurge cel putin o data pe an la practicile medicale "paralele". In cazul bolnavilor de cancer, acest procent urca la 80% - noteaza Le Figaro.
Multi dintre bolnavi ajung sa apeleze la respectivele practici, dupa ce medicatia obisnuita a produs deja efecte secundare ireversibile, afectand organe interne si in primul rand ficatul, stomacul sau rinichii.
Mijloacele de tratament neconventional se pot grupa in patru categorii: cele naturiste (fitoterapie, aromoterapie), terapia mecanica (osteopatie, chiropraxie, reflexoterapie), psihoterapia (hipnoterapie, relaxare) si aplicarea de tratamente traditionale (acupunnctura, homeopatie).
In Franta, ele fac obiectul unei preocupari principale a Centrului de Analiza Strategica (CAS), coordonat direct de prim-ministru si care, printre alte atributii, se ocupa cu reevaluarea mijloacelor medicinei alternative.
Problema principala este faptul ca invatamantul cu profil medical este axat aproape exclusiv pe farmacologia medicamentelor industriale si in mica masura pe alte procedee de tratament. Din start, acestea sunt privite ca actiuni paleative.
De altfel, autorizarea unor unitati de invatamant axate numai pe tratamente neconventionale este privita cu rezerve de catre autoritati, iar atestarea specialistlor se face privindu-le competenta cu suspiciuni, chiar din start.
Situatia lor este mai bine reglementata in Germania, unde profesia de "Heilpraktiker" (practician pentru sanatate) nu porneste de la idei preconcepute cu privire la ceva neconventional.
Cercetarea a ramas repetenta
De fapt, nicaieri nu se contesta valoarea procedeelor traditionale, inclusiv a celor naturiste, dar calculele economice prezentate de specialisti, cand constata raportul costuri/efecte, prefera sa nu deschida un capitol, care ar prejudicia industria farmaceutica, cu riscul de a afecta productia "adevaratelor medicamente".
Ca urmare, cercetarile naturiste nu sunt finantate corespunzator, ceea ce ingreuneaza omologarea produselor, lansarea de preparate noi, determinarea dozajului optim.
Din lipsa concluziilor pe care le-ar putea stabili cercetarea, nici casele de sanatate nu-si permit sa suporte contravaloarea tratamentelor si a produselor de aceasta natura.
Practic, bolnavul are de ales intre un medicament scump, dar suportat de casele de asigurari, sau unul ieftin, dar platit din buzunar.
