Gheorghe Vlad sau Gigi Vlad cum îl cunosc toți fermierii, este cel mai destoinic legumicultor din zona Vidra-Dărăști. Și-a construit afacerea singur, alături de familie, și a reușit să îi unească pe producătorii de lângă București pentru a intra cu legumele în marile magazine.
-Dacă discutăm despre o unitate de suprafață de 1.000 de metri pătrați de solar, se poate întreține o familie dintr-o asemenea investiție în legumicultură?
-Se poate. Categoric. Cu un solar de 1.000 de metri pătrați, o familie de la țară își poate asigura un trai liniștit. La acest moment când discutăm, noi lucrăm într-un cadru organizat, vindem către un supermarket, nu mai avem probleme cu valorificarea. Atât timp cât ai desfacerea asigurată, de pe acea mie de metri îți găsești un trai decent pentru o familie cu doi adulți. Cu cât te extinzi ca număr de persoane, îți extinzi și afacerea. Rămâne esențială desfacerea: dacă nu o ai, ai probleme cu veniturile.
-Rămânând la această unitate de 1.000 de metri pătrați, ce ar însemna cheltuielile și profitul într-un an normal la o cultură medie – roșii, ardei, castraveți?
-Cheltuielile sunt la circa 23.000 de lei, cu un 10.000 de lei profit net pe an de la acea suprafață, dar aici ar trebui intervenit cu ministerul de Finanțe pentru că la norma de 1.000 de metri, din patru tone de recoltă, nu se scade autoconsumul și ce se cade la sortare, ce nu poate fi comercializat.
-Este solarul o soluție pentru familiile tinere din mediul rural?
-Mai ales pentru ele. Profit de această oportunitate pentru a preciza că măsura de 15.000 de euro nerambursabili din noul PNDR vine ca o mănușă pentru construirea celor 1.000 de metri de spațiu protejat și ulterior, pentru o valorificare într-o formă organizată.
-O să ajungem și la chestiunea valorificării imediat. Dar la investiția pentru solar despre ce sumă vorbim? Acei 15.000 de euro?
-Exact! 15.000 de euro pentru că ea se rezumă undeva la vreo 12.000 de euro construcția cu folie și țeava de galvan, iar instalația de picurare și celelalte le acoperă cu acei 3.000 de euro ca să investească în sămânță, turbă, un motor electric ce e necesar pentru a începe un ciclu de producție.
-Cum ați reușit să intrați în supermarket, mai ales că deseori se vorbește despre necesitatea unei anumite cantități, de calitate constantă sau de prezentarea impecabilă a produselor?
-Este un lucru dificil pentru cei care nu înțeleg respectarea unui contract. Între mine și supermarket este un contract, dar la început era doar partea verbală și o înțelegere morală pe care am respectat-o. În market sunt condiții mai stricte pentru că marfa trebuie sortată, calibrată, dar nu trebuie să fie o sperietoare pentru că la noi, la o tonă de tomată, nu avem decât 50 de kilograme ca marfă ce nu coincide cerințelor marketurilor. Am mai avut retururi, am mai avut discuții.
Citeste mai departe pe agrointel.ro...
