Ce își doresc elevii?
Să fie respectați, fără să respecte la rândul lor; să-și ascundă în numele "dreptului la imagine" incompetența, mediocritatea și impostura; să fie consultați, deși nu au competența necesară de a oferi soluții la toate problemele; să poată "legal" să conteste și să sancționeze tot, înainte de a purta un dialog constructiv cu ceilalți actori implicați în educație; să impună și să conducă, nu să coopereze; să fie aleși în funcții chiar dacă profilul lor intelectual și moral este carențial; să se raporteze la profesor doar strict administrativ, ca la un "funcționar public", fără nicio relaționare umană, nerecunoscându-i nicio autoritate profesională sau educativă.
Dacă ar fi să rezum acest Proiect de Statut al elevului în spiritul său, nu în litera sa, aș sintetiza astfel ideile principale ce se desprind din textul și din subtextul lui: eliminarea totală a omenescului din școală; instituirea de raporturi polițienești de urmărire și informare între elevi și profesori, între elevi și reprezentanții lor aleși; transformarea relației normale de parteneriat între profesor și elev într-un raport conflictual, antagonic (ca și cum cele două categorii ar avea interese nu numai diferite, ci chiar opuse); uzurparea și degradarea statutului și rolului profesorului; transformarea lui din "mentor"/"model" într-un simplu "funcționar" aflat în serviciul public, negându-i-se astfel orice autoritate, orice competență profesională și orice drept de implicare în procesul educativ, în promovarea, formarea și susținerea unor valori morale social dezirabile.
Câteva exemple din textul acestui proiect cred că ar fi suficient de edificatoare. La o privire de ansamblu asupra structurării textului se poate ușor observa obsesia elevilor de a-și legifera cât mai multe drepturi și cât mai puține obligații. Capitolul "Drepturi" se întinde pe 7 pagini; capitolul
Îndatoririocupă doar 3 pagini. Preocuparea majoră o reprezintă însă reglementarea raporturilor ierarhice dintre elevii de rând și reprezentanții lor aleși, precum și drepturile dictatoriale ale aleșilor și privilegiile lor; aceste reglementări ocupă 10 pagini. Un reflex al modelului politic oferit de mai-marii Puterii este astfel transferat în școală: goana după funcții și privilegii nemeritate, dorința de putere, fără acoperire în calități profesionale, intelectuale sau umane.
Articolul 1 din acest proiect stipulează în felul următor: "Regulamentele școlare se elaborează în baza prezentului statut". În traducere liberă, asta înseamnă că regulamentele școlare elaborate trebuie să ia în considerare prioritar acest statut, nu Legea învățământului, nici ROFUIP; că acest statut este superior celorlalte documente normative (cu care pe alocuri chiar intră în contradicție!). Suprem orgoliu și gravă eroare de poziționare!
Ultimul articol, articolul 42, este însă cel mai grav: "Orice reglementare în domeniu legal prevăzută într-un act normativ inferior sau egal, aflată în contradicție cu prezentul statut, este abrogată de drept". Adică, dacă se consideră în articolul 1 că acest statut "bate tot", că e unicul reper pentru celelalte acte normative, înseamnă că toate celelalte sunt inferioare și deci se abrogă! Această prevedere este profund ilegală. Statutul elevului nu este, după aprobare ca document legal, superior legislației în vigoare (LEN nr. 1/2011, ROFUIP 2015, Legea protecției copilului nr. 272/2004 republicată în 2013 etc.). Statutul elevului trebuie să pornească de la legile în vigoare și să se subordoneze acestora, nu invers.
Articolul 8/f stipulează dreptul elevilor de a publica diverse materiale: "reviste, ziare, broșuri și alte materiale informative, precum și de a le distribui elevilor din unitatea de învățământ". Deși interzice materialele care aduc atingere securității naționale sau constituie atacuri xenofobe, denigratoare sau discriminatorii, nu prevede interzicerea propagandei politice. Evident, Consiliul de Administrație al școlii nu are niciun cuvânt de spus ; nu trebuie să-și dea avizul, nu trebuie nici măcar informat.
Articolul 12/d din Capitolul III – Îndatoriri stipulează că elevii au datoria de a informa reprezentanții lor aleși despre "diferitele probleme întâmpinate în procesul educațional sau în relația cu unitatea de învățământ preuniversitar". Această prevedere este abuzivă și dictatorială față de elevi. Informarea reprezentanților elevilor este aici considerată o îndatorire, o obligație, nu un drept. Această prevedere e total lipsită de orice fundament moral-educativ; categoria de "informator" nu intră între valorile câștigate de democrație.
Articolul 14/2, la sancțiuni, prevede faptul că elevii pot fi sancționați pentru faptele lor doar dacă acestea de petrec în "incinta unității de învățământ". Cu alte cuvinte, în orice activitate extracurriculară (excursii, tabere, vizite, schimburi de experiență etc.), elevii pot să înjure fără probleme, pot să agreseze, să fumeze, să consume droguri etc.
Și exemplele ar putea continua, dar nu ar exprima nimic altceva decât aceeași atitudine ostilă față de valorile morale, față de autoritatea școlii și o eronată poziționare în ierarhia actorilor principali din sistemul educațional: profesori, elevi, părinți, comunitate locală etc. A fi principalul beneficiar al educației publice nu înseamnă a "conduce" educația! Continuarea pe tribunainvatamantului.ro...
