SpecialiÅŸtii cardiologi, cei care resuscitează pacienÅ£ii intraÅ£i în moarte clinică, sunt frapaÅ£i de cele descrise de cei întorÅŸi la viaţă după ce funcÅ£iile vitale au încetat. Chiar ÅŸi cei fără ÅŸcoală, care nu au citit în viaÅ£a lor nimic despre acest subiect, povestesc exact cele descrise în studiile de caz: în acele momente trec printr-un tunel întunecat, apoi percep lumini puternice, uneori colorate, iar unora li se proiectează în minte peisaje mirifice ÅŸi îÅŸi văd rudele deja dispărute, care le vorbesc, le fac semne sau îi cheamă să le fie aproape. Altora le apar ca într-un fel de vis imagini relaxante - fluturi, peisaje extraordinare - ÅŸi simt o căldură ÅŸi o liniÅŸte deosebite.
Specialist în cardiologie, Dan Mihail Datcu, ÅŸeful Clinicii "C.I. Negoiţă" de la Spitalul Sf. Spiridon din IaÅŸi, descrie cazul unui doctor ginecolog care i-a povestit ce a simÅ£it în acele momente.
"Cu ani în urmă fusese cu soÅ£ia la plajă, la mare, ÅŸi a simÅ£it că face o tulburare de ritm. Avea des astfel de tulburări, prezenta o tahicardie ventriculară nesusÅ£inută. Atunci i-a spus soÅ£iei: du-mă la spital că nu mi-e bine. A ajuns la Serviciul de Terapie Intensivă ÅŸi ironia sorÅ£ii a făcut ca alături să fie un medic care fusese operat la stomac. În timp ce doctorii stăteau de vorbă, la un moment dat, medicul operat de stomac, care era anestezist, îl vede pe celălalt că ÅŸi pierde cunoÅŸtinÅ£a ÅŸi că face convulsii. Nu era nici o soră sau alt membru al personalului medical în momentul acela în secÅ£ie, aÅŸa că anestezistul a luat defibrilatorul ÅŸi a acÅ£ionat. Ginecologul mi-a povestit că în acele momente a simÅ£it că s-a pierdut într-un tunel întunecat, că la capăt era o luminiţă pe care vroia s-o atingă ÅŸi nu reuÅŸea deloc ÅŸi că atunci a izbucnit o flacără puternică - momentul în care doctorul l-a defibrilat ÅŸi s-a trezit", a povestit profesorul Dan Mihail Datcu. Medicul ieÅŸean spune că studiul unor astfel de cazuri s-a făcut încă de pe vremea execuÅ£iilor prin ghilotinare.
Au existat destule cazuri de moarte clinică semnalate la IaÅŸi, care i-au stârnit interesul.
"PuÅ£ini dintre cei care au trăit aÅŸa ceva vorbesc. Ar fi interesant de ÅŸtiut ce se întâmplă în momentul morÅ£ii. S-au emis mai multe ipoteze, dar sunt încă în lucru. Se poate spune că viaÅ£a continuă în momentul desprinderii violente a unei părÅ£i din corp, chiar ÅŸi a capului după decapitare. Poate fi vorba de un minut-două, nu mai mult. AcelaÅŸi lucru e valabil ÅŸi la infarct. La un infarct cu complicaÅ£ii vitale este exact momentul când trebuie intervenit, uneori chirurgical, alteori prin tratament electric – ÅŸocuri".
Resuscitarea prin metode chirurgicale cere timp şi e mai greu de făcut, pentru că este vorba de efectuarea unei incizii urmate de o intervenţie pe cord.
"Trebuie umblat acolo unde rotiÅ£a e înÅ£epenită ÅŸi trebuie unsă puÅ£in". În cazul celor care îÅŸi revin se poate spune că avem de a face cu un fel de inerÅ£ie a vieÅ£ii. "În ce priveÅŸte moartea clinică s-au popularizat sporadic astfel de cazuri ce se întâmplă frecvent la ATI", spune profesorul Datcu.
La Spitalul Sf. Spiridon din IaÅŸi am stat de vorbă ÅŸi cu medicul primar Ioan FermeÅŸanu. "Pe mine m-a ÅŸocat cazul unei bolnave pe care o ÅŸtiam foarte bine, o femeie de la Å£ară care n-avea informaÅ£ii - nu a citit ea reviste de popularizare, ÅŸtiinÅ£ifice, care suferise un infarct ÅŸi era internată într-un salon obiÅŸnuit, nu la Terapie Intensivă. Tot din cauza inimii a intrat în fibrilaÅ£ie ventriculară ÅŸi a stat n stop cardio –respirator câteva minute, pentru că a durat până să fie adus defibrilatorul, s-a făcut masaj cardiac, s-a făcut ÅŸoc extern. Când ÅŸi-a revenit am vorbit cu ea ÅŸi i-am povestit ce s-a întâmplat. A povestit că a simÅ£it exact ce se scrie în literatură. A zis că la un moment dat a văzut o lumină foarte mare în faţă ÅŸi mergea foarte fericită pe un câmp înverzit ÅŸi foarte frumos, iar mama ei ÅŸi o fetiţă care murise îi făceau semne. Ä‚sta-i singurul caz la care am rămas frapat, pentru că o persoană fără multă carte a putut să spună aÅŸa ceva".
În Moldova sunt cunoscute ÅŸi alte cazuri de pacienÅ£i care au trecut prin astfel de experienÅ£e. Åžocant este cel al ieÅŸeanului Gheorghe Ungureanu, care ÅŸi-a revenit după aproape 30 de minute, timp în care s-a aflat în moarte clinică. Bărbatul a povestit că a simÅ£it cum se desprinde de propriul trup ÅŸi a avut acea senzaÅ£ie de decorporalizare, plutind undeva în salon deasupra medicilor ÅŸi asistentelor care încercau să-l salveze. După aceea a părut că se scufundă într-un tunel negru ÅŸi a simÅ£it ceva rece, apoi cald. Ungureanu a făcut stop cardio-respirator pe căldură toridă, la 21 iunie 2001, în timp ce mergea să-ÅŸi plătească întreÅ£inerea. S-a scurs aproape o jumătate de oră în care nu a avut puls ÅŸi nu a respirat până la sosirea ambulanÅ£ei, când au început manevrele de resuscitare. Medicii nu-ÅŸi explică nici astăzi cum de bărbatul nu a rămas cu sechele având în vedere faptul că a stat atât timp fără ca inima ÅŸi creierul să-i fie oxigenate.
Un alt caz cunoscut este cel al lui Gheorghe Marin, din HuÅŸi, care avea cu puÅ£in peste 30 de ani când a intrat în moarte clinică. Acesta suferea de tahicardie paroxistică. A ajuns la spital cu pulsul ridicat ÅŸi după un minut, două, inima a încetat să-i mai bată. Bărbatul a simÅ£it o stare de moleÅŸeală. Apoi a văzut cu ochii lui cum pe monitor s-a făcut o linie dreaptă. "Vedeam ca niÅŸte cerculeÅ£e ÅŸi dreptunghiuri ÅŸi la final o lumină roz", a povestit el după incident. Apoi l-a văzut ca prin ceaţă pe medicul care îi făcuse ÅŸocuri electrice ÅŸi îi încălzise astfel pieptul. Un alt pacient, din Vaslui, a povestit medicilor cele simÅ£ite după un astfel de moment. El a descris acel puÅ£ adânc, întunecat, apoi foarte multe culori plăcute văzului, senzaÅ£ia de decorporalizare, scăderi ÅŸi creÅŸteri de temperatură. Un alt bolnav aflat într-o situaÅ£ie limită la Terapie Intensivă a amintit de peisaje extrem de frumoase, de dialoguri cu personaje de basm ÅŸi chiar cu fluturi ÅŸi de culori plăcute, care formau un imens curcubeu.
jurnalul.ro
