Lucian Ibănescu are 27 de ani. Și-a petrecut șase ani din viață alături de substanțele psihoactive, pe care le-a considerat „marea iubire a vieții”, iar după toate evenimentele negative petrecute s-a hotărât să își dedice viața ajutorării semenilor care trec exact prin ceea ce a trecut și el: o viață zbuciumată, marcată de consecințele consumului de droguri.
Are o poveste de viață plină de experiențe care ar trebui să fie lecții pentru tinerii care reprezintă viitorul țării noastre, o poveste de viață care îți face pielea de găină. De la 14 ani s-a apucat de droguri și până la vârsta de 20 de ani a ținut-o tot așa. Credea că viața lui este mai bună, că totul este roz și frumos, și că toți ceilalți complotează împotriva lui și a fericirii lui.
Acesta a ajuns la Botoșani în echipă cu prof. dr. Cătălin Țone, expert antidrog si antidoping, la invitația Rotary Club Botoșani în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean din Botoțani, prin intermediul unui proiect intitulat „Drogurile – de la fascinație la dependență”, inițiat de Rotary Club Danubius din Giurgiu și preluat și derulat de mai bine de 1 an de către Rotary Club București Phoenix. Astfel, în această săptămână, cei doi vor fi în fața elevilor botoșăneni pentru ca Lucian să le povestească prin ceea ce a trăit el de-a lungul timpului, în special după ce a început să consume droguri și cum i-a influențat viața această decizie radicală.
Seria de conferințe are loc în Botoșani, Săveni, Dorohoi, Darabani și Flămânzi și sunt adresate adolescenților, fiind estimat un număr de peste 1200 de participanți, iar în cursul zilei de vineri, începând cu ora 10:00, în amfiteatrul Colegiului Național „A.T.” Laurian din Botoșani va avea loc o întâlnire cu profesioniștii din medicina școlară și consilierii școlari din întreg județul.
Lucian le-a povestit elevilor că nu își dorește ca informațiile care reies din povestea lui să fie irelevante pentru ei, ci vrea ca ei să aibă parte de ceea ce nu a avut el.
„În ultimii șase ani din viața mea m-am alăturat acestei asociații, unde îmi desfășor activitatea. Dar înainte de asta au fost alți șase ani din viața mea în care am fost consumator de droguri: de la 14 ani până la 20 de ani m-am drogat și am consumat droguri. Sunt aici în fața voastră și mă bucură că de la autorități publice la oameni experți în domeniul ăsta își doresc să dezvolte genul ăsta de activități și să nu fie niște prezentări plictisitoare, fără impact, nerelevante pentru voi. Sunt niște informații care trebuie să ajungă la voi într-un mod care să facă sens. Mie mi-au lipsit genul acesta de informații. La momentul respectiv nu existau genul ăsta de intervenții care să aibă un impact și pe care eu, ca elev, să le iau în seamă”, a declarat Lucian Ibănescu, fost consumator de droguri.
„Ne gândeam cum pot niște oameni în toată firea să stea în fața noastră și să ne spună că dacă fumăm iarbă ne distrugem viața...”
Lucian Ibănescu s-a născut și a trăit o bună parte din viața lui la Bârlad. Tânărul a povestit că prima lui interacțiune cu drogurile a avut-o la vârsta de 14 ani, când a fumat primul joint la Balul Bobocilor. Pentru el a fost o experiență nouă pe care a catalogat-o drept „cel mai tare lucru”.
„Am început să mă droghez la 14 ani, am fumat primul joint la Balul Bobocilor. Eram în clasa a VIII-a, învățam la un Liceu unde erau și clase de V – VIII și ne-au primit ăștia de a IX-a la ei. Înainte să mergem la Balul Bobocilor ne-am întâlnit cu niște băieți de-a XI-a despre care știam că mai fumează iarbă, ne-au dat și nouă o țiplă și ne-am băgat într-o scară de bloc. Nici măcar nu știam cum să rulăm, nu știam ce facem, am căutat filmulețe pe youtube cum se rulează un joint. Am fumat și a fost o experiență plăcută atunci, dar pentru mine, în clasa a VIII-a, a fost cel mai tare lucru pe care l-am experimentat până atunci: toată povestea, starea pe care ne-a dat-o iarba, adrenalina aia cum am mers noi să luăm, ne-am ascuns și că în sfârșit făceam ceva ce ne doream. A fost începutul a ceva ce nu am știut ce o să urmeze. Nu am știut cu adevărat în ce mă bag. Știu că trăim într-o lume în care drogurile ne înconjoară și știu că, trecând peste ce o să auziți astăzi aici, realitatea este mult mai hardcore decât ce o să auziți astăzi aici. Nu vrem să vă speriem sau să vă zicem că vai, uite ce se întâmplă. Ceea ce ne dorim este să înțelegeți că drogurile, mai ales la început, de obicei vin cu o parte faină. De obicei, pentru că altfel nu s-ar mai droga nimeni. E adevărat, schimbările pe care drogurile astea le produc în corpul consumatorului îl fac să experimenteze niște stări faine, dar vrem să știți cu ce vin ele la pachet, pentru că nu sunt doar atât”, a povestit Lucian Ibănescu.
Ajuns în clasa a IX-a, Lucian a avut parte de o primă activitate de combatere și prevenire a consumului de droguri, care s-a desfășurat în școala unde învăța. Având deja o perioadă destul de lungă de când consuma droguri, acesta a luat în râs activitatea și a povestit că în momentul acela el era cu țigara rulată în pachet.
Lucian trăia în acea vreme cu impresia că lui nu i se poate întâmpla nimic rău, pentru că până atunci nu a pățit nimic din ceea ce specialiștii le povesteau în sala de clasă.
„Am ajuns în clasa IX-a și v-am spus că atunci am avut singura astfel de activitate. În sala mea de clasă, unde au venit niște polițiști și psihologul școlii, care au venit și ne-au vorbit despre droguri, informații reale, adevărate, oameni pregătiți, dar au venit și au prezentat totul într-un mod sec: prezentări powerpoint, planșe, ne-au explicat și ne-au arătat niște poze cu oameni aflați sub influența drogurilor. Ne ziceau: bă, nu vă drogați că vă distrugeți viața. Inclusiv despre iarbă spuneau că ne putem distruge viața: bă, dacă fumați iarbă vă distrugeți viața, muriți, se întâmplă cele mai mari belele de pe lumea asta. Iar eu atunci stăteam în penultima bancă de la perete, aveam joint-ul gata rulat în pachetul de țigări și îmi dădeam mesaje cu un prieten cu care mergeam și fumam în pauze, care stătea pe rândul de la fereastră. Ne dădeam mesaje între noi și ne băteam joc, râdeam de oamenii ăștia care stăteau în fața clasei noastre. Ne gândeam cum pot niște oameni în toată firea, adulți, să stea în fața noastră și să ne spună că dacă fumăm iarbă ne distrugem viața. Omul ăla n-a fumat nimic în viața lui și îmi spune cai verzi pe pereți, iar eu fumez de un an de zile și nu mi s-a întâmplat nimic din ce zice el, absolut nimic: nu am avut probleme cu poliția, nu mi s-a făcut rău, nu am ajuns pe la psihiatrie”, a povestit Lucian.
Mai mult decât atât, lucrurile pe care le povesteau oamenii nu prea se pupau cu ceea ce avea el în minte.
„Din contră, vă spun că iarba e un drog foarte pervers. Eu în clasa a IX-a aveam un dirig foarte fain de fizică, ne-a convins pe mai mulți și mergeam la olimpiade la fizică, aveam note bune la școală, nu aveam nota scăzută la purtare (acela fiind singurul an în care nu am avut nota scăzută la purtare), mă înțelegeam foarte bine cu părinții mei și nu înțelegeam de ce acești oameni spun că drogurile ne fac rău, iar mie nu mi s-a întâmplat nimic rău, deși fac acest lucru de ceva timp. Nu am luat în seamnă lucrul ăsta, acela că sunt reale consecințele consumului de droguri”, a adăugat tânărul.
Ulterior, și-a dat seama că relația sa cu familia nu prea mai este una bună. A început să își ignore părinții, să fure de la ei bani, să le scoată efectiv banii de pe card, lucruri care au iscat certuri în familie. Atunci a zis stop și că trebuie să facă ceva.
„Relația mea cu familia mea a avut de suferit. Am început să îmi doresc să petrec mai mult timp cu anturajul, cu băieții, să nu mai stau lângă mama, lângă tata, să îmi spună ei ce să fac. Unul din lucrurile care a avut un impact serios în timp a fost faptul că începeam să nu mai am bani suficienți pentru a fuma cât voiam eu să fumez. Am început să iau bani din portofelul mamei, al tatei, să le scot bani de pe card, au început să fie tot felul de certuri din cauza asta. Iar atunci am început să îi resping atât de mult. Efectiv mă gândeam că oamenii ăștia stau în calea fericirii mele, eu vreau să mă distrez, să îmi trăiesc viața. Eu n-aș avea o problemă dacă mama și tata n-ar fi problema în fapt. Așa gândeam eu la 15 ani. M-am băgat cu niște băieți mai mari decât mine, care aveau încredere în mine, mă trimiteau săgeată în stânga și în dreapta să verific, să duc marfa altor oameni, iar apoi au început să îmi lase mai multă marfă pe mână și să le aduc banii la finalul săptămânii sau lunii, iar pentru mine am zis: bă, ia uite ce fain, uite cum am ajuns. Am toată luna și nu trebuie să mă gândesc cum fac, de unde iau bani ca să fumez. Nu știam în ce mă bag de fapt”, a povestit Lucian.
„Iarba a fost dragostea vieții mele...”
La ceva timp, Lucian a hotărât că trebuie să ia o decizie în viața sa: aceea că trebuie să plece de acasă de la ai săi, pentru că părinții stăteau în calea „fericirii sale”.
„Relația cu familia nu mai era bună, începea să nu îmi mai pese de rezultatele de la școală. Eu am fost policonsumator, în afară de heroină am consumat tot ce am găsit. Dar mai mult decât orice am iubit iarba. Iarba a fost dragostea vieții mele de când am fumat prima oară. N-am iubit-o nici pe mama așa de mult în perioada aia, a fost Dumnezeul meu. Credeam că nu face rău, pentru că făceam o diferență. Am luat la un moment dat o decizie care a fost una dintre cele mai proaste decizii din viața mea. Am zis că vreau să plec de acasă, să îmi trăiesc viața cum vreau eu, să nu mai am nicio treabă cu mama și cu tata. Sora mea terminase facultatea în Cluj și am zis că mă mut la ea o perioadă, iar ea a fost de acord. Eu m-am născut în Bârlad. M-am mutat din Bârlad în Cluj, iar în primele 20 de minute de când m-am dat jos din tren am mers într-un skatepark. Acolo am găsit niște băieți despre care am zis sigur că ăștia fumează și m-am dus la ei, am făcut cunoștință, iar cinci minute mai târziu eram cu joint-ul în gură. Mi-am făcut repede prieteni, am găsit repede oameni despre care am zis că sunt faini”, a spus Lucian.
Ajuns în cluj, după ce a împlinit 18 ani lucrurile au luat o turnură nu tocmai grozavă: s-a ales cu primul dosar penal din viața sa, fiind anchetat pentru trafic de droguri.
„Am împlinit 18 ani, am intrat în clasa a XII-a, au trecut două luni de zile și surpriză, prima consecință majoră din viața mea care m-a luat complet pe nepregătite și despre care am considerat că mie nu mi se poate întâmpla: la 18 ani am fost arestat pentru trafic de droguri, primul meu dosar penal. Părinții mei au fost sunați de procurori care le-au spus că mă aflu în arest pentru trafic de droguri. A fost încă un moment tulburător în familia mea”, a spus acesta.
Lucian a povestit un moment tulburător de dinainte de a se apuca de consum de droguri. A fost martor la o scenă groaznică, în care o tânără s-a aruncat dezbrăcată de la etajul al patrulea al unui bloc din cartierul unde locuia în Bârlad.
„Aveam 12 ani, înainte să încep să consum, și în orașul în care locuiam la Bârlad eram cu prietenii cu bicicletele în cartier, iar la un moment dat l-a sunat cineva pe un prieten de-al meu că trebuie să venim repede pentru că s-a aruncat cineva de pe bloc. Ne-am dus toți, eram copii, nu era venit nimeni, doar o dubă de jandarmerie. Și am văzut o fată, dezbrăcată, s-a aruncat de pe un bloc de patru etaje și a căzut exact între două mașini parcate. O imagine pe care o am și acum în minte. Ambele mașini erau stropite de sânge. Nu am recunoscut, dar era o fată din anturajul nostru. Vă spun că am mâncat din aceeași pungă de cips-uri cu ea. O cunoșteam toți și nimeni nu a recunoscut acest lucru. A doua zi s-a scris în presă, s-a dat la televizor și așa am aflat că fata aia avusese un episod psihotic pe fondul consumului de etnobotanice legale”, a completat tânărul.
Un alt moment zbuciumat a urmat la ceva timp după ce a fost cercetat într-un dosar de trafic de droguri.
„În 2016 am produs un accident de mașină în care am omorât pe cineva cu mașina. Persoana respectivă și-a pierdut viața după două săptămâni. Pentru asta nu m-a pregătit nimeni. Gândiți-vă, consumul meu de droguri a avut consecințe atât de grave nu doar în viața mea. O familie și-a pierdut tatăl, bunicul, soțul din cauza consumului meu de droguri. Nu sunt cuvinte să descrie ce înseamnă asta cu adevăra. În primul rând, pentru ei, dar nici pentru mine. Credeți că eu când m-am apucat de consumat droguri știam că așa o să arate viața mea șase ani mai târziu? Nu am crezut că mi se poate întâmpla mie, dar nici în general”, a spus Lucian Ibănescu.
Lucian nu este singurul fost consumator de droguri care a trecut prin astfel de experiențe negative și marcante, însă este unul dintre tinerii care își dorește o schimbare și își dorește să ajute la rândul său alți oameni.
„Cred din toată inima că este un miracol că stau în fața voastră și știu că nu merit. Dar am primit o șansă să stau astăzi, aici, în fața voastră și am luat-o din toată inima, pentru că asta este realitatea. Asta este povestea mea pe scurt, nu este o formulă. Dar trebuie să știți că toată lumea care se droghează are un preț de plătit. Fie plătește cu sănătatea, ori cu libertatea. Sunt șapte ani de zile din viața mea pe care i-am petrecut la tribunal, parchet, poliție, în săli de judecată, am fost condamnat, am fost judecat. Ăsta e prețul pe care îl plătești. Nu există consumator de droguri care să nu aibă viața distrusă. Nu le-am experimentat chiar pe toate din această viață al drogurilor, să fiu un guru al drogurilor, dar vă pot spune clar că nu merită”, a conchis Lucian.
Seria de conferinte se incheie joi, urmand ca vineri Lucian Ibanescu si