Gândul a făcut, luni, un sondaj pe Facebook pe tema pedepsei capitale. Fără a avea pretenţiile unei cercetări sociologice, rezultatul a arătat că subiectul nu-i lasă pe oameni indiferenţi şi că există o tendinţă de susţinere pentru reinstituirea pedepsei cu moartea în România: 2.398 de persoane au votat pentru, în timp ce 1.142 s-au exprimat împotrivă. Un sondaj de opinie realizat în 2010 de Asociaţia Pro Democraţia a arătat că 91% din românii chestionaţi ar fi în favoarea reintroducerii pedepsei cu moartea dacă ar fi chemaţi la un referendum pe această temă. Este vorba despre acelaşi studiu din care a reieşit că 94% dintre români ar dori retragerea cetăţeniei romilor care comit infracţiuni în străinătate şi 88% voiau pedeapsă penală pentru cei care critică religia.
Scurt istoric
Pedeapsa cu moartea, existentă acum în legislaţia a peste 50 de ţări, a fost adoptată în România în perioada dictaturii lui Carol al II-lea (1938) şi a fost redescoperită de regimul comunist. În era comunistă, ea se aplica pentru 19 infracţiuni, şi anume: crimele împotriva păcii şi omenirii, trădarea de patrie, omorul săvârşit prin cruzimi sau asupra mai multor persoane, jefuirea cu consecinţe deosebit de grave a bunului obştesc, după ce anterior fusese abolită încă de la prima constituţie, din 1866.
În România, ultimii condamnaţi la moarte au fost soţii Elena şi Nicolae Ceauşescu, pe 25 decembrie 1989. În 1990, prin Decretul-Lege 6 din 7 ianuarie pedeapsa capitală a fost abolită, fiind înlocuită cu detenţia pe viaţă, considerată la nivel mondial cea mai bună alternativă.
Azi, discuţia nu poate fi purtată "decât din perspectivă pur teoretică"
"În contextul legislativ actual, orice discuţie privind oportunitatea reintroducerii pedepsei cu moartea nu poate fi purtată decât din perspectivă pur teoretică. Aceasta deoarece există impedimente de ordin legal care exclud în mod irevocabil o asemenea posibilitate", a declarat pentru gândul avocatul Ovidiu Buduşan, partener la societatea de avocatură Buduşan, Badea şi Asociaţii. "Concret, prin Legea nr. 7/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 27/20.01.2003, România a ratificat Protocolul nr. 13 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, protocol care prevede completa abolire a pedepsei cu moartea în orice circumstanţe, inclusiv în situaţii de război", a explicat avocatul.
Potrivit art. 3 al acestui protocol, nicio ţară membră UE sau a Consiliului Europei nu poate aplica pedeapsa cu moartea. "Pentru a explicita riscurile diplomatice, precizăm că în prezent singurul stat european în care mai există pedeapsa cu moartea este Belarus, care, de altfel, nu este parte la CEDO şi nici membru al Consiliului Europei. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat mai multe recomandări prin care solicită statelor membre să utilizeze instrumentele diplomatice şi politice aflate la dispoziţia lor pentru a convinge autorităţile din Belarus să respecte drepturile omului", mai spune Ovidiu Buduşan.
Potrivit lui Buduşan, nu doar organismele europene, dar nici Constituţia nu permite acest lucru. Articolul 20 din legea fundamentală a României spune că toate convenţiile internaţionale în materia drepturilor omului prevalează asupra dreptului intern. Prin urmare, Protocolul nr. 13 are valoare superioară oricărei legi interne.
Argumente PRO şi CONTRA
Principalul argument în favoarea pedepsei cu moartea, care reiese şi din editorialul lui Cristian Tudor Popescu, este că ar avea un efect preventiv, adică un puternic impact psihologic asupra oamenilor care ar vrea să comită actele sancţionate cu moartea.
"Din perspectiva oportunităţii, studiile efectuate în Statele Unite ale Americii (unde 34 de state încă legiferează pepeapsa capitală) tind să conchidă mai curând în sensul lipsei oricăror dovezi ştiinţifice privind efectul preventival pedepsei capitale. De asemenea, există statistici în sensul că statele în care pedeapsa cu moartea nu este legiferată au rate de criminalitate mai mici decât statele în care pedeapsa cu moartea este legiferată", explică avocatul Ovidiu Buduşan.
Acelaşi este şi punctul de vedere al Amnesty International."Există argumentul . Toate cercetările arată că nu există un astfel de efect. Multe crime au loc în stări în care nici nu te gândeşti la consecinţe şi, dacă există un calcul, acela este dacă vei fi sau nu prins, nu care vor fi consecinţele", a explicat pentru gândul Jan Wetzel, consilier pe probleme de pedeapsa cu moartea la Secretariatul General al Amnesty International.
Dimpotrivă, consideră Buduşan, "s-a argumentat că efectul pedepsei cu moartea poate fi contrar scopului preventiv urmărit, prin aceea că poate conduce la o exacerbare a comportamentului infracţional violent, întrucât pedeapsa se poate aplica oricum o singură dată, indiferent de numărul faptelor comise care ar putea să o atragă".
Criticile care sunt aduse cel mai des pedepsei capitale sunt ireversibilitatea ei şi lipsa unei certitudini că acuzatul are parte de un proces corect, nediscriminatoriu. "Noi credem că sentinţa capitală e greşită în sine, nu contează cum te joci cu <maşinăria> aceasta", afirmă Jan Wetzel. "Posibilitatea să omori un om nevinovat nu dispare niciodată, iar probelemele sistemului pedepsei cu moartea nu vor putea fi rezolvate niciodată", mai spune acesta pentru gândul.
"Un studiu efectuat în anul 2000 într-un sistem juridic considerat peformant cum este cel american, luând în considerare o perioadă de 23 de ani, a indicat o rată de eroare în cazuri capitale de 68%, aşadar, în 7 din 10 cazuri", a explicat Ovidiu Buduşan, care a subliniat imposibilitatea ca aceste erori judiciare să fie rezolvate.
De cealaltă parte, antiaboliţioniştii susţin că numai prin punerea în practică a pedepsei cu moartea se poate cauza infractorului unui rău egal precum cel produs. În alte cazuri, se invocă religia şi identitatea culturală pentru a aplica pedeapsa cu moartea, însă aici statele nu fac decât să interpreteze scrierile sfinte în felul lor. În Iran, de exemplu, legea islamică a permis, până luna trecută, folosirea sentinţei capitale şi în cazul minorilor.
În Europa, în fostul bloc comunist, ultima ţară care a renunţat lapedeapsa cu moartea a fost Polonia, în 1999, iar Malta este cel din urmă stat european care a abolit sentinţa capitală, în anul 2000, aceasta fiind una dintre condiţiile pentru a putea adera la Uniunea Europeană. Ultima execuţie care a avut loc în Europa a fost efectuată în martie 2010, în Belarus. De atunci, nimeni nu a mai primit pedeapsa cu moartea.
Citeste complet in gandul.info
