Pasiunea pentru jocurile de noroc nu cunoaște bariere de rasă, educație, sex sau statut social. Sau, mai bine spus, nu există nicio discriminare în prezent, când toată lumea are acces la jocuri de cazinou, pe bani sau doar de distracție, în variantă demo. În trecut, în cazinouri puteau să intre doar oamenii înstăriți.
Wolfgang Amadeus Mozart, Giacomo Casanova și Fyodor Dostoyevsky sunt trei dintre personalitățile istorice care au beneficiat de statutul lor pentru a practica acest hobby. Cel din urmă chiar a scris o carte despre gambling, pe care ți-o recomandăm să o citești, ca lectură de timp liber, despre un domeniu care ți-a atras deja atenția.
Mozart avea venituri record, dar și cheltuieli pe măsură
Wolfgang Amadeus Mozart este unul dintre cei mai mari compozitori pe care i-a avut omenirea. S-a născut la data de 27 ianuarie 1756 la Salzburg, pe atunci capitala unui principat-arhiepiscopat (germ. Fürstbistum) ce făcea parte din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană (devenit Imperiul Austriac după 1804). A fost autorul a 41 de simfonii, a compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade ș.a.m.d.
În același timp, Mozart a fost unul dintre cei mai bine plătiți muzicieni din vremea sa. De exemplu, în anii 1780, câștiga 10.000 de forinți pe an, primind 1.000 de forinți la un singur concert. În comparație, un om de rând aducea acasă anual cel mult 100 de forinți, iar cei cu slujbe bine plătite făceau 500 de forinți. „Problema” era că Amadeus cheltuia cam tot ce câștiga, având plăceri costisitoare. Printre ele se numărau și jocurile de noroc, pe care le practica și pentru a se păstra în sfera aristocrată. Prin oamenii pe care îi cunoștea la masa de joc obținea noi contracte.
Casanova a încercat o carieră de gambler profesionist
În zilele noastre, termenul „Casanova” definește un „cuceritor”. Așa a rămas în istorie italianul Giacomo Casanova (1725 - 1798), însă femeile nu erau unica pasiune. Cei care i-au studiat viața spun că era un bun matematician, aventurier, întreprinzător, dar și artist, scriitor și violonist. În plus, era și un gambler foarte bine pregătit, care nu ezita să trișeze la masa de joc, dacă dădea peste naivi. Din jocurile de noroc a reușit să strângă mulți bani într-o perioadă scurtă, apoi a mers în Franța, unde l-a sfătuit pe Regele Louis al XV-lea să înființeze o loterie națională, la Paris. Casanova și monarhul au împărțit cei 300.000 de franci câștigați în urma acestui „proiect”.
Casanova nu se limita la un singur joc de noroc. Era expert în: faro (joc de cărți), whist (joc de cărți), quinze (joc de cărți), biribi (un fel de ruletă), primero (joc de cărți), piquet (joc de cărți) și basset (joc de cărți). Cu siguranță că ar fi fost foarte bun și la poker, numai că … jocul nu se inventase încă. La vârsta de 20 de ani a devenit jucător profesionist, potrivit propriilor memorii: „A trebuit să îmi câștig existența într-un fel sau în altul și am decis să devin jucător”. Ulterior, și-a dat seama că nu avea calitățile necesare, pierzându-și calmul foarte repede: „Nu sunt destul de puternic încât să plec atunci când norocul este împotriva mea și nici nu am control de sine atunci când câștig”.
Dostoyevsky a scris o carte despre jocurile de noroc
Fyodor Dostoyevsky a fost una dintre cele mai importante personalități din Răsăritul Europei, operele sale fiind unanim apreciate. Pe lângă pasiunea pentru studiul uman, acesta s-a remarcat și prin cariera de gambler, derulată în cercurile aristocrate în care se învârteau mulți bani și se nășteau multe povești tocmai bune de a fi subiect de proză.
Dostoyevsky este autorul cărții „The Gambler”, în care a expus perspectiva personală asupra jocurilor de noroc. Cartea are doar câteva episoade de ficțiune, fiind în mare parte bazată pe propriile experiențe, cu suișurile și coborâșurile inerente. Se spune că ultima parte a capodoperei „Crimă și Pedeapsă” a fost scrisă pe repede-înainte, întrucât autorul avea nevoie disperată de bani, pentru a-și achita o datorie făcută la jocurile de noroc.