Pâinea, laptele (şi toate derivatele lui), carnea, ouăle, legumele şi fructele (de import şi chiar cele autohtone!) nu mai sunt hrana vieţii, ci mijloace sigure pentru distribuirea morţii. Nimic altceva decât sursă de îmbuibare şi de viaţă lungă, fie pentru firmele unor investitori străini, fie pentru concernele internaţionale, cu sprijinul constant al autorităţilor româneşti. Totul este contrafăcut şi judicios dozat cu scopul exterminării (!!). Este singura concluzie după ce ai citit, negru pe alb, rezultatele investigaţiilor de laborator. Untură de porc, seu, apă cât cuprinde, sare, făină, aditivi (a se înţelege substanţe cancerigene!) - în laptele din comerţ! Sare iodată (care conţine silicon dioxid, dextroză, fluor, aluminiu), emulgatori, conservanţi etc., etc. - în multe sortimente de pâine!
Pesticide - în fructe şi legume! Antibiotice - în carnea de vită! Nelipsitul monoglutamat de sodiu, folosit pentru "gust" (un aditiv alimentar extrem de periculos, răspunzător de aproape toate formele de cancer!) - pune capac bombei chimice care îi pândeşte, cu ochi hulpavi, pe nevinovaţii consumatori. Dar toate astea nu se văd. Se simt, în timp scurt, apoi, Dumnezeu cu mila! Românii sunt cei mai urgisiţi consumatori din UE! Cei mai neajutoraţi suferinzi din Europa! Viaţa lor? O variaţiune infinit de tristă, într-un ocean de neîmpăcări. În timp ce statul, prin instituţiile sale fundamentale, nu aude, nu vede. Iar când vede, este deja prea târziu. Cu toate că, prin Constituţie, “dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice; pentru protecţia sănătăţii fizice şi mentale a persoanei (Articolul 34, Capitolul II - Drepturile şi libertăţile fundamentale).
Dar legile sunt făcute, parcă, pentru a fi… arhivate. În cazul în care se continuă acest nedorit obicei, statul va fi nevoit, în curând, să stea de vorbă cu… cimitirele.
După sutele, miile sau zecile de mii de semnale din mass-media ultimului sfert de veac, despre CRIMA din ALIMENTAŢIE, este o apreciere sinistră. La fel de sinistră ca şi indiferenţa celor ce permit, zi de zi, an de an, otrăvirea supravieţuirii. Nu este o etichetă tendenţioasă. Este purul adevăr. Şi nu trebuie să fii neapărat critic înverşunat al unei realităţi greu de imaginat, ci doar un bun observator căruia să-i pese de ceilalţi; un simplu creştin, cu sufletul curat, pentru a se cutremura de încercarea negării vieţii.
Ce mai urmează?!
autor: Veronica Marinescu, curierulnational.ro
