OUG 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata de doua ori si modificata de alte 9 acte normative, prevede obligativitatea "operatorilor economici" care efectueaza livrari de bunuri si servicii direct catre populatie de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Nu conteaza daca acesti operatori economici sunt sau nu platitori de TVA, ei sunt obligati sa utilizeze casele de marcat. Sanctiunile pentru neutilizarea casei de marcat sunt ametitoare si anume amenzi de la 8.000 la 10.000 lei
In cazul in care operatorul economic este inregistrat ca platitor de TVA, el isi colecteaza veniturile si TVA-ul pe baza raportului emis de casa de marcat. In schimb agentul economic care cumpara bunuri sau servicii si primeste in schimb bon fiscal, nu poate deduce TVA de pe acest bon ne-fiscal.
Atata vreme cat operatorul economic isi achizitioneaza o casa de marcat, o fiscalizeaza pe baza unui intreg si complicat proces, acoperit de un dosar de documente, isi poate colecta TVA, de ce nu este valabil principiul reciprocitatatii si in cazul agentului economic in calitate de cumparator?
Fiscalizarea casei de marcat nu este demna de incredere pentru fisc? Sau ce rost mai au casele de marcat? Ce rost au anunturile din magazine pentru "pastrarea bonului fiscal pana la iesirea din magazin". Apropos, amenda pentru lipsa unui asemenea anunt este de la 2.000 la 4.000 lei.
Premierul Boc tot incearca sa caute tapi ispasitori pentru evaziunea fiscala si ii gasise in comertul cu amanuntul, iar ca o contramasura avea de gand sa ramburseze partial TVA-ul de pe bonurile fiscale stranse de persoanele fizice pe parcursul intregului an.
Va puteti imagina ce ar fi fost la ANAF, unde toti batraneii ar fi venit cu teancuri de bonuri sterse si mototolite, sa primeasca niste banuti inapoi? Pe acelea cine le-ar fi numarat si calculat?
Dar sa intelegem fiecare din noi ce este TVA-ul. TVA ul este taxa pe valoarea adaugata, un impozit indirect datorat bugetului de stat si suportata de consumatorul final, adica exact de acele persoane la care se gandise BOC sa le returneze o parte din TVA.
In cazul firmelor platitoare de TVA este valabila sintagma: "TVA-ul nu e al meu, nu e al tau, e al statului". Adica din TVA-ul colectat din vanzari se scade TVA-ul dedus din cheltuieli si diferenta se plateste la buget.
Ce face un agent economic platitor de TVA cu un bon ne-fiscal? Va spun eu, ca il arunca la gunoi sau nici macar nu se mai oboseste sa il ceara de la comerciant. Asta din cauza Ordinului 1714/2005 care zice:
(2) Bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscale vor fi folosite începând cu data de 1 ianuarie 2006 numai ca documente de înregistrare a plăţilor în Registrul de casă. Fac excepţie de la această regulă, în sensul că stau la baza înregistrărilor în contabilitate a cheltuielilor, următoarele documente:
a) bonul fiscal emis conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările ulterioare, utilizat pentru justificarea taxei pe valoarea adăugată aferente carburanţilor auto achiziţionaţi în vederea desfăşurării activităţii, dacă este ştampilat şi are înscrise denumirea cumpărătorului şi numărul de înmatriculare al autovehiculului;
b) bonul fiscal emis de aparatul de marcat fiscal utilizat în activitatea de taximetrie, în conformitate cu prevederile Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, cu modificările şi completările ulterioare;
c) bonul fiscal emis conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, cu modificările ulterioare, însoţit de documentul care atestă plata prin cardurile bancare ale societăţilor comerciale;
d) bonul fiscal emis conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, cu modificările ulterioare, a cărui valoare totală este de până la suma de 100 lei (RON) inclusiv, dacă este ştampilat şi are înscrise denumirea cumpărătorului, codul unic de înregistrare al acestuia sau codul numeric, în cazul persoanelor fizice care desfăşoară activităţi independente.
Adica, pe langa faptul ca nu isi poate deduce TVA-ul de pe bonul fiscal, nu poate nici sa inregistreze cheltuiala efectuata, exceptie facand carburantii, taxi, plata prin card.
Pe bonul de carburant trebuie sa se regaseasca urmatoarele:
- stampila emitentului
- denumirea cumparatorului
- numarul de inmatriculare al autovehiculului
Pe bonul fiscal sub 100 lei trebuie sa se regaseasca urmatoarele:
- stampila emitentului
- denumirea cumparatorului
- codul unic de inregistrare al cumparatorului
Banuiesc ca fiecare dintre dumneavoastra ati avut in mana un bon fiscal. Am sa va rog sa faceti un exercitiu data viitoare si sa incercati sa va treceti numele si prenumele, cnp-ul si sa nu cumva sa uitati sa cereti comerciantului sa vi-l stampileze, asta in cazul in care il veti primi.
Dar odiseea bonului fiscal continua, in special la bonurile fiscale pentru carburanti, la aparitia glorioasei OUG 34/2009, cea prin care dl Boc a luat masurile "impotriva crizei economice" si a introdus impozitul minim sau pseudoforfetarul cum mai zic unii necunoscatori, impozitul a carui definitie exacta este "Ai, n-ai, dai!".
Si atunci i-a condamnat pe toti la plata!
Amaraciunea impozitului minim a fost atat de puternica, incat deductibilitatea TVA ului pentru combustibil a fost "un fleac, care i-a ciuruit".
OUG 34/2009 a modificat Codul Fiscal si a considerat cheltuielile cu combustibilul ca fiind nedeductibile iar art.21 (4) zice negru pe alb la nedeductibilitati:
t) în perioada 1 mai 2009-31 decembrie 2010, cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane (…)
Unde in Europa asta larga o cheltuiala privind combustibilul poate fi considerata nedeductibila?
Ma intreb, de ce pentru unii muma si pentru altii ciuma? Eu ca si contribuabil, AM DREPTUL sa cer institutiilor statului ca si pentru ele combustibilul sa nu fie deductibil. Am dreptul sa cer acest lucru senatorilor, deputatilor, ministrilor, agentiilor guvernamentale si tuturor institutiilor publice, dar mai ales presedintelui. Am dreptul sa le cer sa vina cu bani de acasa pentru combustibilul autoturismelor cu care se plimba sfidand criza. Va dati seama ce economie s-ar face la buget si ca intr-un final se vor “solidariza si ei cu noi, cu sacrificiile noastre?!
Sau poate ca in sferele inalte nu a ajuns criza, iar aceste masuri nu par atat de ridicole daca nu ii afecteaza direct pe inaltimile dumnealor.
Acum dupa ce am vazut toate constrangerile legate de bonul fiscal, stau si ma gandesc ce rost mai are el, de ce sa il cer, de ce sa il pastrez, de ce sa il completez si pe dunga cu tot felul de date si informatii aberante, daca oricum il arunc la gunoi? Ca sa nu mai vorbesc ca datele de pe hartia termica se sterg dupa cateva luni.
Cum este incurajat clientul sa ceara bon fiscal astfel incat sa oblige comerciantul sa nu mai faca evaziune fiscala?
De ce casele de marcat nu sunt fiscale la deducerea TVA-ului dar sunt fiscale la colectarea lui? Evaziunea nu e in mintea fiscului? Ca sa nu vorbim de evaziunea de sub nasul fiscului (vezi bufetele de la Guvern, vezi xeroxuri de la ANAF etc).
In cazul acesta avem doua variante:
- ori aruncam casele de marcat in curtea guvernului
- ori deducem TVA de pe bonurile fiscale
Ca sa nu mai ratacesc singura ca bietul Hamlet, va intreb si pe dumneavoastra: bonurile fiscale sunt fiscale sau nefiscale? Asta e intrebarea!
(Valentina Sgarbura - membru al Asociatiei Profesionale a Economistilor si Contabililor, sursa: Avocatnet.ro)
