Peste un milion de armeni au fost ucişi in anul 1915. Victimele au fost comemorate astăzi, 22 aprilie, de comunitatea armenilor din Botosani, care au participat la o slujba oficiata de catre pr. Radu Krikor Holca la Biserica Armeana “Sfanta Maria".

Istoricii susţin că în 1915, în Turcia locuiau circa trei milioane de armeni, iar cei mai mulţi, în nord-est. După încheierea Primului Război Mondial, au fost omorâţi un milion şi jumătate, insa oficialii turci neaga ca armata otamana a comis acest genocid.

Alaturi de enoriasi au participat la slujba prefectul Costica Macaleti, viceprimarul Cosmin Andrei, dar si fostul primar al municipiului Botosani, Florin Egner.
In anul 1915, comunitatea armeana din Romania a construit cel mai mare monument inchinat martirilor. Este vorba de Catedrala Bisericii Armene de la Bucuresti, care a fost ctitorita chiar in 1915. Daca in celelalte tari s-au construit cruci, comunitatea armeana a considerat ca cel mai potrivit lucru pentru a aminti de tragicele evenimente este sa se construiasca o biserica, a spus preotul Radu Krikor Holca.

Biserica Apostolică Armeană a decis canonizarea colectivă a celor 1,5 milioane de armeni, victime ale genocidului din timpul Imperiului Otoman. Ultima decizie de canonizare a fost luată de Biserica Armeniei în secolul al XVII-lea.

Preşedintele armean Serj Sarkisian s-a declarat încântat de această măsuri, catalogând-o drept cea mai importantă iniţiativă" a Bisericii Armeniei.

Slujba de canonizare va avea loc vineri, 24 aprilie, atunci cand se implinesc 100 de la tragicul eveniment.
Consecinţele genocidului pentru comunitatea armeană din Botoşani

Cunoscut ca primul genocid din istoria umanităţii, genocidul împotriva armenilor între anii 1915-1922 a provocat întregii naţiuni armene de pe mapamond pierderi pe care aceasta nu le-a recuperat niciodată.

În Turcia anului 1915 trăia cea mai numeroasă populaţie armeană, de 3 milioane de oameni. Era şi cea mai înfloritoare comunitate armeană a timpului, cu o vechime în acel spaţiu de aproape 3 milenii. Pentru armenii stabiliţi în România, la fel pentru diaspora armeană din multe alte locuri, comunitatea armeană din Turcia era atunci metropola care exporta cultura şi spiritualitatea armeană dar şi placa turnantă pentru promovarea şi dezvoltarea relaţiilor economice ale armenilor de aici.

În timpul genocidului au fost ucişi peste un milion şi jumătate de armeni. În acelaşi timp, cea mai mare parte dintre cei rămaşi au fost deportaţi, mulţi în Siria, alţii au fugit în Europa sau în alte locuri. A fost distrus un întreg sistem economic, care susţinea cultura şi credinţa naţiunii armene. Atunci au fost ucişi cei mai mulţi dintre intelectualii armeni, între ei 7000 de preoţi şi diaconi. Dacă facem o comparaţie cu cei 1000 de preoţi pe care îi are astăzi întreaga comunitate armeană ne dăm seama de amploarea şi grozăvia genocidului, în urma căruia comunitatea armeană în întregul ei nu şi-a mai revenit niciodată.

Înainte de genocid, Constantinopolul era pentru armenii din România, între care cei din Botoşani, cel mai solid punct de sprijin al naţiei lor. Economic, spiritual, cultural. După genocid comunitatea armeană din Botoşani a suferit un declin ireversibil. La fel ca pentru multe dintre comunităţile armene din diasporă, între consecinţele genocidului a fost decăderea rapidă a comunităţii armene locale.

Ce aveau armenii din Botoşani de la comunitatea armeană din Turcia, înainte de genocidul armean? Aproape totul! Tipografiile armene din Bolos (Constantinopol), cum erau Bohos Arabian, Ioan şi Petru, Ohannesian, Haltarenţ Hocianuli, Ohannes şi Agop, furnizau celor 3 biserici armene din Botoşani cea mai mare parte a cărţilor religioase. Manualele şcolare în limba armeană pentru Şcoala armeană din Botoşani veneau tot de la armenii din Turcia, librăria Korassandjian Han Sirkedji fiind ani la rând principalul furnizor de carte şcolară armeană în oraş. Intelectualii armeni din Botoşani comandau cărţi în limba armeană la editurile şi librăriile armene din Constantinopol. Multe obiecte de cult aflate şi astăzi în biserica armeană din Botoşani: sfeşnice, porumbi, potire, candele din argint sau cruci de altar, multe dintre ele de patrimoniu, au fost realizate în ateliere armene din Constantinopol. Senzaţionalele plăci tombale din marmură din cimitirele armene din Botoşani, cu minunate ornamente religioase şi lungi texte sculptate caligrafic, erau comandate la ateliere armeneşti din Constantinopol. Preoţi, diaconi şi unii profesori pentru Şcoala armeană din Botoşani au fost trimişi de Patriarhia armeană din Constantinopol. Dioceza din România fiind subordonată Patriarhiei Constantinopolului, corespondenţa epitropiei armene din Botoşani cu aceasta (atâta cât s-a mai păstrat la arhiva comunităţii locale) era vastă.

Practic comunitatea armeană de la Botoşani a rezistat la un nivel înalt atât economic cât şi spiritual până în anii genocidului datorită acelor excelente relaţii economice, spirituale şi culturale cu armenii din Turcia. După genocid, între anii 1920-1930, într-o perioadă de numai 10 ani, numărul armenilor din Botoşani a scăzut de la 2000 la mai puţin de 500 şi în continuare comunitatea armeană decade şi dispare treptat din viaţa economică şi socială a oraşului. Desigur că mulţi alţi factori au determinat această scădere, dar ruperea brutală de cultura şi spiritualitatea armeană, ruperea legăturilor atât de strânse cu armenii din Turcia, cauzată de genocid, a fost un factor agravant.

La 98 și 99 de ani de la comemorarea genocidului, comunitatea armeană din Botoşani a organizat două comemorări, care au avut loc în biserica armeană Sfânta Maria, un simbol al armenilor din ţară şi din diasporă, considerată cea mai veche biserică armeană din piatră din România şi cea mai veche biserică din diaspora armeană cu desfăşurarea continuă a actului religios. În curtea bisericii Sfânta Maria, cu prilejul comemorării, au fost plantaţi crini roşii din munţii Armeniei, simboluri ale jertfei poporului armean. (Florin Egner)






















 

CITEȘTE ȘI: "Dar tu cine esti? (Foto, Video)"