A intrat în viața mănăstirească la 15 septembrie 1929. După o perioadă de noviciat, a urmat stagiul militar, contingentul 1935, la Unitatea a 29-a Infanterie din Dorohoi, fiind apreciat cu gradul de sergent.
A fost tuns în monahism la 8 aprilie 1936 în Biserica îÎnălțarea DomnuluiÎ de la Mănăstirea Neamț, de către arhimandritul Valerie Moglan, starețul așezământului, având naș de călugărie pe ierodiaconul Teofil Boghian († 1978), mai târziu arhimandrit.
Protosinghelul Ilarie Ungureanu a fost frate de călugărie cu Sfântul Ioan Iacob, noul Hozevit, Nemțeanul sau Românul, cum a mai fost denumit. Puțini știu că tunderea lor în monahism s-a făcut în ziua de 9 aprilie 1936, Joia cea Mare și Sfântă din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului.
La Mănăstirea Neamț se păstrează o fotografie făcută cu acel prilej, Sfântul Ioan Iacob fiind așezat chiar alături de protos. Ilarie Ungureanu, în colțul din dreapta al imaginii (doi dintre cei 16 monahi călugăriți atunci nu apar în fotografie). Datorăm informația părintelui protos. Vasian Iosub, fost egumen al Schitului Icoana Nouă și mare econom în obștea Mănăstirii Neamț (călugărit în 1935).
O fugară privire ne arată că, între cei călugăriți atunci la Mănăstirea Neamț, cinci erau din zona Dorohoiului (județul Botoșani), trei din fostul județ Baia (zona Fălticenilor), trei ieșeni, doi nemțeni și un basarabean etc.
Cel care i-a tuns în monahism a fost arhimandritul Valerie Moglan, fost stareț al Mănăstirii Neamț în trei rânduri și arhiereu din 1938 cu titlul Botoșăneanul. A fost Episcop-vicar la Iași, locțiitor de episcop la Huși (1939-1940) și Buzău (1942-1943). A trecul la cele veșnice la 13 august 1949, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Neamț.
Ilarie Ungureanu a fost hirotonit ierodiacon la sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului, la 21 noiembrie 1938, conform aprobării Sfintei Mitropolii a Moldovei și Sucevei nr. 13.365/1938, de către Episcopul Valerie Moglan Botoșăneanul, și ieromonah la 20 octombrie 1940, în Biserica Înălțarea DomnuluiÎ de la Mănăstirea Neamț, de către Episcopul Eugeniu Laiu Suceveanul.
A primit hirotesia întru protosinghel la 4 noiembrie 1945, conform aprobării Mitropoliei Moldovei nr. 4349/1946, prin rugăciunile Episcopului Galaction Silistreanul, în Biserica îÎnălțarea DomnuluiÎ de la Mănăstirea Neamț, iar la 8 septembrie 1948 a fost hirotesit duhovnic de către Episcopul Valerie Moglan Botoșăneanul.
La recomandarea arhim. Ioanichie Grădinaru, Mare Eclesiarh, în perioada 1950-1954 a fost rânduit slujitor la Catedrala Mitropolitană din Iași și intendent la Reședința Mitropolitană, fiind ucenic al Mitropolitului Sebastian Rusan, pe care l-a slujit cu multă credincioșie și atenție.
La 18 decembrie 1954 s-a întors la Mănăstirea Neamț și a fost încadrat la legătoria de cărți a Tipografiei Centrului Mitropolitan, conform adresei 11509/1954 a Mitropoliei Moldovei și Sucevei.
La 1 aprilie 1959, conform hotărârii 6543 a Mitropoliei Moldovei și Sucevei, a fost numit egumen la Schitul Vovidenia, până la 1 martie 1960, când a fost retras din monahism, în urma hotărârilor Decretului 410 din anul 1959.
În anul 1963 a fost reprimit în mănăstire și reîncadrat la Tipografia Centrului Mitropolitan, secția legătorie.
Consiliul Mănăstirii Neamț, întrunit în ședință la 15 noiembrie 1970, a hotărât să-l numească egumen al Bisericii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava de la bolnița mănăstirii, unde a activat până la trecerea sa la cele veșnice, la 13 noiembrie 1985. În această ascultare s-a ostenit mult. A pictat biserica, înzestrând-o cu cele trebuincioase, mobilier sculptat, obiecte de cult, icoane și veșminte, multe realizate de el și prin osârdia fiilor săi duhovnicești.
În fața bisericii, dar și la casa lui aflată în apropiere, erau mulțime de flori, îngrijite chiar de mâinile lui. Slujbele pe care le săvârșea atrăgeau mulți credincioși, unii veniți de departe. Cunosc câteva persoane care veneau încă de pe atunci pentru a mângâia suferința părinților bătrâni care se aflau în chiliile bolniței.
Protosinghelul Ilarie Ungureanu a fost prohodit în Biserica Înălțarea Domnului a Mănăstirii Neamț la 15 noiembrie 1985 de un mare sobor de preoți și diaconi, prezidat de Vlădica Gherasim Cucoșel Hunedoreanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului, Ienopolei și Hălmagiului. Pe lângă Vlădica Gherasim au vorbit arhim. Efrem Chișcariu, starețul Mănăstirii Neamț, și protos. Veniamin Acojocăriței, care i-a alcătuit viața în versuri.
Din nefericire, poezia scrisă special de părintele Veniamin nu s-a păstrat.
Timotei Prahoveanul Episcop-vicar Al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în Ziarul Lumina
