Rectorul Universităţii de Vest din Timişoara, profesorul Marilen Pirtea, a ţinut să menţioneze de la început că nu se adresează unei anumite culori politice şi nici nu are drept ţintă un anumit personaj. Nemulţumirea sa se îndreptă spre decidentul român care în 25 de ani nu a făcut decât să încălzească un scaun şi să fie plătit pentru a răspunde la telefon cu "Da, şefu’…", arată Adevărul.
"Vă recunoaşteţi voi, aceia la care mă refer, în aceste rânduri", susţine Pirtea.
"Ne aflăm la aproape un an din momentul în care diaspora românească a făcut o nouă revoluţie, una prin care ne-a arătat drumul pe care trebuie să-l urmăm. Însă, mai important decât orice, ne-a arătat că trăieşte, este activă şi îi pasă de ceea ce se întâmplă în ţară. Acela era momentul în care decidentul de care vorbeam mai sus trebuia să sară din scaun şi să iniţieze proiecte prin care statul român să beneficieze de o bogăţie imensă aflată dincolo de graniţe, diaspora noastră.
Zilele trecute am organizat, la Bruxelles, o reuniune de relaţionare între reprezentanţii Universităţii de Vest din Timişoara şi absolvenţii săi care lucrează în instituţiile europene, cu scopul de a ne întări prezenţa în mijlocul forurilor de nivel comunitar, prima iniţiativă de acest fel în rândul universităţilor româneşti. De asemenea, Universitatea a fost prima instituţie de învăţământ superior din România care a instituit o reprezentare permanentă la Parlamentul European, la începutul acestui an. Aş fi preferat să nu fim primii sau singurii din ţară cu o asemenea strategie. Spun asta în contextul în care ar trebui să trecem peste acea concepţie care îi pune gând rău "caprei vecinului". Suntem mai câştigaţi dacă vecinul nostru este unul puternic şi poate dezvolta întreaga comunitate în jurul lui. Ne-ar fi tuturor mai bine şi am activa într-un sistem mai sănătos dacă importanţa diasporei ar fi conştientizată la scară largă.
Am aflat de la absolvenţii noştri din inima Europei că se simt uitaţi de ţară, că ideile lor nu răzbat mai departe de cercurile obişnuite. Nici nu ar avea cum, din moment ce mulţi dintre decidenţii noştri sunt blocaţi într-o gândire învechită, cum că pe ei nu-i învaţă nimeni să-şi facă meseria. O gândire mai nocivă, greu de crezut că există. Avem mereu ceva nou de învăţat sau de corectat. Statele occidentale au realizat acest lucru şi recunosc resursa imensă a cetăţenilor de peste graniţă. Este greşit să considerăm diaspora doar ca pe o sursă imediată de echilibrare a bugetului. Beneficiile pe termen lung se văd numai dacă reuşim să o implicăm activ în proiectele noastre.
Aflăm despre români că sunt aleşi în parlamente ale ţărilor UE, în consilii regionale şi locale sau în instituţii naţionale şi internaţionale de importanţă majoră. Aceştia trebuie implicaţi direct în jurul unor proiecte comune, fiecare pe domeniile de competenţă. Un prim pas înainte ar fi formarea de compartimente specializate, în toate ministerele, consiliile judeţene şi locale, care să aibă ca scop identificarea românilor de peste graniţă, poziţiile lor în diferite foruri decizionale şi modul în care aceştia ar putea contribui la crearea unor noi proiecte comune sau la îndeplinirea obiectivelor noastre ca ţară, fie că vorbim de educaţie, infrastructură, sănătate, justiţie sau alte domenii.
Putem spune cu o oarecare siguranţă că nu îi vom repatria prea curând, iar ţara nu are momentan capacitatea să-şi menţină tinerii acasă. Propun ca statul să valorifice această resursă de acolo de unde ea se află, dar pentru un asemenea demers trebuie să ştim şi să ne dorim mai mult decât "Da, şefu’…".
