Jurnalista de politică și investigație cu o experiență de 11 ani, Iulia Marin a fost găsită decedată în propriul apartament. Aceasta a lucrat, de-a lungul timpului, la Adevărul, PressOne, Recorder, Gândul și, în ultimii 3 ani, la Libertatea.
Tânăra, în vârstă de 31 de ani, a fost găsită fără suflare, marți, 18 aprilie, de polițiștii Secției 21 din Capitală și proprietara apartamentului în care locuia.
Cauzele decesului vor fi stabilite de medicii de la Institutul Național de Medicină Legală (INML) în următoarele zile, scrie Libertatea.ro.
Născută pe 30 aprilie 1990 la Pitești, Iulia Marin s-a remarcat, încă din primii ani de presă, prin duetul care desăvârșește un jurnalist. Scria simplu și frumos. În 11 ani de meserie, ea a trecut pe la Adevărul, PressOne, Recorder, Gândul și Libertatea. A început cu texte din sfera politică la Adevărul. Primul, pe 19 septembrie 2012, din politica externă, legat de actele de tortură din închisoarea gruzină Gldani, care au declanșat proteste serioase în Georgia. A trecut apoi la PressOne, unde, în 2015, a descoperit cine a fost femeia în rochie albastră. Izabela Odor, cercetătoarea luată pe sus de mineri pe 14 martie 1990. Imediat după ce-a împlinit 28 de ani, Iulia a ajuns la Recorder. Aici, n-a iertat pe nimeni la mitingurile electorale. Nici paradisul roșu de la Căcâna, nici nimicul în variantă galbenă, nici „mama voastră de visători” USR-PLUS.
La Libertatea s-a mutat în prima săptămână a stării de urgență COVID-19, în martie 2020. Și a trecut de la investigat achizițiile din pandemie la vaccinările peste rând și tema războiului din Ucraina. Iulia Marin s-a luptat în ultimii patru ani cu probleme de sănătate mintală, cu diagnostice severe, despre care a ales să vorbească deschis, inclusiv despre tulburarea bipolară. A scris constant despre bolile psihice pe pagina ei de Facebook. Aici, Iulia avea un alt dialog cu publicul ei, în afara celui de ziar, informativ. A scris despre sănătatea mintală și pe blogul său „În terapie”. Nu s-a rușinat să recunoască dificultatea unei vieți tot timpul încercate.
A ținut jurnale publice chiar și din zilele, săptămânile, în care a fost internată la spitalul de psihiatrie. Și-a învins teama de a fi judecată pentru că suferea și a continuat să scrie despre toate episoadele dificile prin care trecea. A vorbit pentru cei care erau speriați să o facă, dar care s-au regăsit atât de mult în cuvintele Iuliei. A ridicat de foarte multe ori discuția despre stigmatizarea bolilor psihice și a avut curajul să-i spună lumii că ea se luptă pentru viață. Iulia a reușit, în ciuda acestor diagnostice psihice, să fie prezentă, să scrie, să facă investigații, să meargă mai departe, de fiecare dată, dorindu-și să trăiască. Într-un titlu de interviu de la sfârșitul anului trecut, Iulia spunea, pentru IQAds, că are îndoieli de când se știe, „la fel și sindromul impostorului”. Tot ea înțelegea, în același titlu, că îndoielile sunt în fișa postului meseriei de ziarist. Pentru că Iulia înțelegea, înainte de toate, subiectul.
Iulia Marin a fost o ziaristă extraordinară, o colegă discretă și un mic geniu tehnic, al unei prese care testează, în 2023, texte scrise cu inteligență artificială. Doar că AI-ul nu va putea, vreodată, să scrie cum o făcea Iulia. Sigur, roboții ar putea spune că au un avantaj. Ei nu mor. Îi asigurăm că nici textele ei nu se vor stinge și că atât ele, cât și memoria Iuliei, vor continua să existe atâta vreme cât va exista presa. Iulia Marin 1990-2023