EmoÅ£ii ÅŸi lacrimi de fericire: aÅŸa s-a derulat joi dimineaţă întâlnirea dintre Iulian Rotariu, maratonistul botoşănean care a câÅŸtigat la categoria de vârstă 40-49 de ani Gobi March ÅŸi care a încheiat la total marÅŸul pe poziÅ£ia a patra, după parcurgerea a 250 de kilometri în deÅŸertul Gobi.

În Gara BotoÅŸani, colegi ai subofiÅ£erului Inspectoratului JudeÅ£ean pentru SituaÅ£ii de Urgenţă, prefectul Dan Nechifor, Gabriela Ivan- Petrea, preÅŸedintele AsociaÅ£iei PărinÅ£ilor Copiilor cu Autism, însoÅ£ită de cei doi copii ai săi ÅŸi de soÅ£, precum ÅŸi rude, prieteni, botoşăneni ÅŸi jurnaliÅŸti au aÅŸteptat trenul de BucureÅŸti care i-a adus acasă pe Iulian Rotariu ÅŸi pe familia sa, după un lung drum în care limitele au fost împinse la maximum, totul în numele cauzei copiilor cu autism.

Întâlnirea cu cei care îl aÅŸteptau în gară a fost momentul în care, după cum spunea Iulian Rotariu, emoÅ£iile au depăşit cu mult ceea ce a trăit după extraordinara performanţă de a fi unul dintre marii câÅŸtigători ai Gobi March.

"Nici înaintea concursului nu am avut aceste emoÅ£ii pe care le trăiesc astăzi, în schimb de abia aÅŸteptam să mă întorc acasă. Nicăieri nu e mai bine decât acasă. A fost foarte greu, competiÅ£ia a fost foarte grea. O competiÅ£ie frumoasă care pentru mine a însemnat adversari pe măsură, toÅ£i sportivi performanÅ£i, foarte bine pregătiÅ£i, campioni mondiali la biatlon, iar eu- un pompier din BotoÅŸani. Tot timpul m-am gândit acasă. În timp ce alergam distanÅ£a de 80 de kilometri prin deÅŸert, mi-aÅŸ fi dorit să fiu în BotoÅŸani, să-mi Å£in copiii de mână ÅŸi pe ceilalÅ£i copii pentru care am alergat. M-am gândit întotdeauna să fiu un finisher, în schimb tot timpul m-am gândit în sufletul meu să obÅ£in o poziÅ£ie foarte bună. Am tânjit să fiu lider într-o zi ÅŸi am reuÅŸit, am fost locul I pe toată competiÅ£ia ÅŸi în final, mi-a ajutat Bunul Dumnezeu ÅŸi îi mulÅ£umesc, am reuÅŸit să prind locul I la categoria de vârstă 40- 49 de ani ÅŸi locul IV la general. Ce urmează? Dacă ne va ajuta Dumnezeu ÅŸi vom prinde o sponsorizare ÅŸi o finanÅ£are, următoarea competiÅ£ie va fi deÅŸertul Atacama, în octombrie, la care sper să mi se dea posibilitatea de a participa", a spus Iulian Rotariu la sosirea la BotoÅŸani.

Iulian Rotariu a împlinit 40 de ani în cea de-a doua zi de când se afla în China.

 





Iulian Rotariu a vorbit şi despre modul cum a trăit şi simţit maratonul din Deşertul Gobi.

"A fost un marÅŸ al extremelor. Am urcat de la 2.500 de metri la 3.300 de metri, timp de trei zile am prins temperaturi de îngheÅ£, când am găsit Å£urÅ£uri de gheaţă pe mesele de pe care mâncam, pentru ca peste trei zile să ajung la peste 45 de grade. În marÅŸul de 80 de kilometri au fost 48 de grade în aer. Vă daÅ£i seama de la minus 4 grade la peste 48... Am plecat cu un bagaj de peste 12,5 kilograme, ceea ce a fost foarte mult, dar mulÅ£umesc celor care m-au ajutat pentru că am avut mâncare, electroliÅ£i, săruri, tot ce am avut nevoie ca să duc competiÅ£ia la bun sfârÅŸit, în condiÅ£ii optime", spune maratonistul.

Iulian Rotariu a povestit ÅŸi cum a ajuns la capătul cursei cu pantalonii curaÅ£i: după finalul fiecărei zile de cursă, alergătorii primeau câte jumătate de litru de apă pentru a-ÅŸi curăţa pantalonii scurÅ£i, însă în ultima zi, în care a parcurs 12 kilometri, nu a mai avut timp să-ÅŸi umple pantalonii de nisip.

"La hotel, toÅ£i erau foarte murdari, eu eram curat, ÅŸi toÅ£i mă întrebau: Tu n-ai alergat în deÅŸert? Åžtiind că eu sunt pompier, îmi spuneau că sunt ca un soldat, o maÅŸină de luptă în timpul competiÅ£iei. Dacă până la kilometrul 30 am alergat, următorii 50 de kilometri i-am mărşăluit, dar într-un ritm foarte alert. La kilometrul 30 a trebuit să mă hidratez cu trei litri de săruri, electroliÅ£i ÅŸi ÅŸtiam că undeva va fi o ruptură dacă voi continua să alerg ÅŸi mi-am făcut strategia ÅŸi am mărşăluit foarte rapid ca să prind din urmă pe toÅ£i care au fost în faÅ£a mea, reuÅŸind să mă clasific pe locul V la distanÅ£a de 88 de kilometri. Tot timpul am fost optimist, mi-am spus rugăciunea ÅŸi m-am gândit la copiii de acasă care mă aÅŸteptau, la copiii pentru care alerg, cei care au probleme. Cred că mi-am învins limitele pentru că am mers pe premisa că orice punct geografic poate fi atins", a povestit Iulian Rotariu.

De departe, cel mai emoÅ£ionant moment a fost cel în care Iulian Rotariu s-a prins într-o îmbrăţiÅŸare cu Gabriela Ivan-Petrea ÅŸi familia ei, inclusiv cei doi copilaÅŸi "speciali", care au ÅŸi primit la gât, pe rând, medalia obÅ£inută în urma câÅŸtigării maratonului. Momentul a adus lacrimi în ochii tuturor celor prezenÅ£i.

















 

CITEȘTE ȘI: "BotoÈ™ani: Care este starea cățelului salvat din mâinile bătrânei care a vrut sÄ..."