Generalul Ioan Arbore (1892 – 1954), descendent din familia hatmanului Arbore, s-a nascutla Cucuteni, judeţul Iasi. Si-a petrecut copilaria in Dobrogea, in apropierea Deltei, la Sarinasuf, unde tatal sau era preot. Mai avea un frate, profesor de limba romana la Focsani. A parcurs drumul, in cariera lui de ofiter, de la sublocotenent si pana la gradul de general prin puterile lui, fara a fi ajutat de cineva din afara.
In 1941 a fost numit Comandantul Brigazii a III-a mixte, iar un an mai tarziu, in 1942, Comandantul Brigazii a II-a. Intre 1942 – 1943 a ocupat functia de sef al armatei a III-a.
A fost subsecretar de Stat intre 14 iul.1943 - 23 aug.1944 la Ministerul Economiei Nationale pentru Aprovizionare (din 1 septembrie 1942: Ministerul Economiei Nationale pentru Aprovizionarea Armatei si Populatiei Civile) functie care avea sa-i atraga condamnarea si moartea
Judecat in "lotul de ministri antonescieni, autorii aservirii Romaniei la carul imperialismului fascist german", cum le-au spus comuniştii. Condamnat la 10 ani de inchisoare.
Numai in inchisoarea Aiud au fost decimati 240 de generali ai elitei Armatei Romane.
Pe 20 mai 1944 se fac arestari masive in randul fostilor demnitari ai guvernului Antonescu care au facut parte din aparatul economico-financiar. Acestia sint : Gh. Leon, I Petrovici, gl Gh Georgescu, gl N Stoenescu, P Nemoianu, Gheron Netta , E Otelesteanu, gl Gh Jienescu, gl V Iliescu, A Pana, gl N. Sova, Horia Cosmovici. I.N. Fintescu, Gh Cretianu, Mircea Vulcanescu, I.D. Enescu, Al Neagu, gl I Iacobici, gl E Zwiedenek, N Petra, contraamiral Nicolae Pais, Petre Strihan, amiral Gh. Coslinschi.
Pe 24 mai este arestat si g-ral. Ioan Arbore alaturi de I Marian (fost ministru al agriculturii), si I.Sandu (fost subsecretar de stat la culte) Pe 3 octombrie la sectia a VIII a Curtii Criminale din Bucuresti incepe judecarea "lotului de ministri antonescieni, autorii aservirii Romaniei la carul imperialismului fascist german", cum il caracterizeaza Scinteia.
Pe 9 octombrie Comitetul de judecata al Curtii Criminale sectia a VII-a pronunta sentinta in procesul ministrilor antonescieni. Sint condamnati : Ovidiu Vladescu (lipsa) la munca silnica pe viata, Mireca Cancicov si Gh. Jenescu la 20 de ani temnita grea; Alex Marcu si I.D Enescu la 12 ani.; Grigore Georgescu, Ion Sichitiu, Victor Iliescu, Nicolae Sova, C.I.Constantin, Ion Marin , Petre Strihan, Gheron Netta si Ion Arbore la 10 ani; Ion Fintescu, Stavri Ghiolu , Mircea Vulcanescu, I. Petrescu la 8 ani.
In inchisoare la Aiud. Marturii
Imediat dupa proces genralul Arbore a fost dus la inchisoarea Aiud unde avea sa execute cea mai mare parte a pedepsei.
"Ne oprim la etajul III, celula 309. Pe aripa scurta, cu fata spre sectia a II-a. Gardianul deschide usa si-mi face vant in celula. In fata mea, trei stafii, stand pe prici sub geam, se zgaiau la mine. In urma mea, zdrannng... si usa se inchise cu un scrasnet de zavor... Primul din stanga vine la mine si se prezinta — Nicolae Mares, fostul ministru al agriculturii in timpul lui Antonescu. Era inginer constructor de cai ferate. Al doilea se scoala in picioare si se prezinta, Ioan Arbore, general, fost ministru al economiei in timpul lui Antonescu. A fost si seful Marelui Stat Major inaintea generalului Iosif Iacobici" (Atanasie Berzescu, Au curs lacrimi si sange-Rezistenta anticomunista din Muntii Banatului)
Rep: Domnule profesor Atanasie Berzescu ati stat cu generalul Ioan Arbore in celula la Aiud. Ce fel de om era generalul?
Atanasie Berzescu: Era un traitor crestin si un rugator. Spre deosebire de aproape toti cei cu care el a lucrat afara, in mari functii de stat, era si de o modestie rara. Faptul ca a fost fiu de preot s-a vazut in tot comportamentul lui. Se ruga tot timpul in celula. Privea lumea din jurul lui cu multa ingaduinta si dragoste. Ne ocrotea cat putea pe noi, cei din apropierea lui, ca pe niste copii. Vocea lui blajina si dragostea fata de om il defineau ca pe un adevarat parinte. A fost un om de o mare tinuta morala. Nu l-am auzit o data barfind pe cineva. De cate ori Nicolae Mares se mai scapa de mai vorbea de rau pe cineva, el ii spunea: — "Mai Nicolae mai, nu vorbi cu pacat de oameni, ca numai Dumnezeu stie ce-o fi fost in sufletul lor, de-or fi gresit. Nici noi n-am fost mai buni."
Desi militar de cariera avea cunostiinte vaste din toate domeniile. Atunci cand regimul de inchisoare ne ingaduia o clipa de ragaz ne adunam in jurul lui sorbindu-I cuvintele. Ne tinea prelegeri si ne dadea informatii din cele mai diverse domenii, Era un mare iubitor de carte. Ne spunea ca inainte de arestare avea o biblioteca mare si temeinica, de peste 10.000 de volume.
Rep: Il redescoperise generalul Arbore pe Dumnezeu in inchisoare sau avea aceeasi traire ortodoxa profunda si inainte de detentie?
Atanasie Berzescu: A fost un traitor crestin si inainte de inchisoare. Evident ca in conditiile grele de temnita aceasta credinta s-a aprofundat mult ca in cazul tuturor elor ce au trecut prin infernal bolsevic. Aici in temnita l-a gasit pe Dumnezeu. Era un bun cunoascator al doctrine ortodoxe si avea preocupari permanente, atat in libertate cat si in inchisoare, pentru aprofundarea ei. Faptul ca tatal sau era preot ortodox l-a ajutat mult dar simtea si o obligatie mai mare de a se comporta ca un bun crestin. A fost un model pentru noi toti cei care l-am cunoscut.
Rep: Care era viata de detinut a generalului Arbore? Era considerat un stalp al rezistentei in inchisoare sau relatiile avute in trecut l-au ajutat sa aiba un regim mai bland acum?
Atanasie Berzescu: Nu avea un regim de inchisoare diferit de al majoritatii. Nu era vazut ca un om care poate avea o influenta mare asupra celorlalti detinuti, insa toti gardienii il priveau cu respect si chiar cu mila apreciind modestia lui. Desi era o umbra de om incerca tot timpul sa-I ajute pe ceilalti mai sufeinzi decat el. Le spala hainele, ii ingrijea, le dadea mancare si se ruga pentru ei. In fiecare zi, generalul Arbore se ruga cu multa caldura, stand pe prici la locul lui. Senin, le primea pe toate cate veneau pe capul lui. Niciodata nu l-am auzit vaicarindu-se. Ca dreptul Iov, multumea lui Dumnezeu de tot ceea ce se intampla. El a fost scos din Aiud ulterior si ne-am despartit astfel. A murit la penitenciarul-spital Vacaresti ingrijind pana in ultima clipa detinutii bolnavi de acolo.
Rep: Sunteti de formatie si teolog. Se pote spune ca generalul Ioan Arbore a avut o viata de sfintenie?
Atanasie Berzescu: Nu trebuie sa ne ferim de astfel de cuvinte atunci cand avem toate dovezile cerute pentru canonizarea unui crestin. Pentru toti cei care l-am cunoscut si Ioan Arbore intra in acest sublim martiriu crestin din temnitele comuniste. E cea mai mare dovada de marturisire pe care a cunoscut-o neamul romanesc, o marturisire de credinta data zi de zi timp de 10, 15 sau 20 de ani de acesti sfinti ai inchisorilor. Tocmai de aceea tin sa va multumesc pentru initiativa avuta cu aceasta serie de articole, dar mai ales pentru curajul avut de a spune lucrurilor pe nume, curaj care lipseste din pacate chiar multor preoti sau ierarhi ortodocsi.
Sfarsitul generalului la spitalul-penitenciar Vacaresti. Trupul i-a fost hacuit cu toporul
Grav bolnav, hipertensiv, generalul Ioan Arbore a fost transferat la penitenciarul-spital Vacaresti.Securitatea nu l-a adus insa la spital din mila pentru "banditul" Arbore ci pentru a incerca un ultim santaj in scopul obtinerii de declaratii compromitatoare promitandu-i in schimb un tratament adecvat care sa-i salveze viata. Generalul a refuzat insa. In lipsa medicamentatiei si a ingrijirii medicale decesul a survenit rapid. Virgil Maxim descrie in cartea sa de memorialistica Imn pentru crucea purtata sfarsitul generalului:
"Era un barbat frumos, desi anii de suferinta il marcasera puternic, era de o inalta tinuta morala si demnitate morala. Cu noi, cei mai tineri, se purta ca un bunic, care incearca sa predea nepotilor ultimile lui ganduri de dragoste pentru Dumnezeu, neam si tara... Intr-o sambata, noi, cei mai tineri si mai in putere, facusem curatenie prin toate saloanele si spreseara ajunsesem la cel mai mic,de vreo 8 paturi, in care se afla si gen. Arbore; a vrut sa-si spele singur noptiera.
Am insistat sa o lase pe seama noastra, dar n-a cedat. Apoi, obosit, s-a intins in pat. Dupa 10 minute, in timp ce vorbea cu noi, si-a dus mana la tampla: - Ah, ce durere de cap! Cand am voit sa-i punem o compresa, capul i-a alunecat pe perna. Avea peste 70 de ani. Am aprins o lumanare (aveam intotdeauna la noi un capatai de lumanare, de la infirmerie) si-am plans cu totii.
Am anuntat militianul de pe sectie si el a instiintat administratia. Dupa o ora au sosit zece ofiteri si doi medici care au confirmat decesul. Ofiterii au ordonat sa se faca autopsia cadavrului. Dimineata spalam coridorul de la intrare in saloane. Auzind busituri am coborat treptele in curte, mimand ca ma duc la cismea.
Prin usa intredeschisa, un militian care facea serviciul de felcer, hacuia trupul generalului cu o barda si un topor. - Ce ati constatat, de ce a murit? - Parca mai conteaza. Bine c-a murit! Eu am ordin sa-l tai! Dar trezindu-se la realitate, s-a uitat spre mine speriat, vazand ca cel ce il intrebase era un detinut. Se rasti: - Da' cu tine ce-i? Afara, ma! Mi s-a parut ca se uita la topor. Am fugit urmarit de imaginea pe care o vazusem: capul generalului, despicat in patru, cu creierii pe un colt de masa, stalciti de lama toporului. Dumnezeu i-a facut alta primire in "salonul'' Ospatului Imparatesc."
Numai in inchisoarea Aiud au fost decimati 240 de generali ai elitei Armatei Romane, dintre care: g-ralii Aurel Aldea, Ion Arbore, C. Constantin, Constantin Eftimiu, Ion Dumitrache, Nicolae Macici, Iacob Iosif, Modest Iosipescu, Socrate Mardare, Gabriel Negrei, C. Petrovicescu, Nicolae Ghenevan, Ion Sichitiu, Gh. Stavrescu, Ion Topor, Vasile Zorzor si altii. SURSA: Hotnews, serialul Sfinţii închisorilor
