Tinerii îşi caută modele de viaţă în generaţiile mai vârstnice, fie din propria familie, fie personalităţi din spaţiul public. După cum am putut observa, tinerii intervievaţi socializează destul de puţin cu persoanele din generaţia lor, astfel că nu este o surpriză faptul că majoritatea nu declară că au modele în rândul cogenerilor. Cei care totuşi îşi găsesc modele printre colegi, spun că aceia pe care îi apreciază sunt pattern-uri comportamentale pentru modestia de care dau dovadă.
Printre personalităţile publice despre care tinerii spun că ar fi modelele lor în viaţă se află actori sau cântăreţi (Bruce Lee şi Tudor Gheorghe), vedete TV sau jurnalişti (Andi Moisescu, Mircea Badea, Cristian Tudor Popescu), dar şi oameni de afaceri (Ion Ţiriac), oameni politici sau personalităţi cu expunere politică (Mugur Isărescu, Madelaine Albright) sau savanţi şi oameni de cultură (George Vâlsan, Titu Maiorescu).
De remarcat este faptul că participanţii la cercetare care "se proiectează" în personalităţi publice sunt cei care studiază/ au studiat discipline umaniste precum ştiinţe politice, filosofie sau geografie, iar modele de viaţă din propria familie (bunicul, unchiul sau fraţi mai mari) au tinerii care s-au orientat spre studiul disciplinelor tehnice sau al celor economice. În jurnalişti şi persoane cu expunere mediatică se recunosc mai degrabă studenţi la facultăţi de management sau construcţii. Există şi studenţi care îşi desemnează drept modele de viaţă profesorii (atât din liceu cât şi din facultate), pentru ceea ce ei au numit "calităţi intelectuale", descrise prin erudiţie şi competenţe deosebite în comunicare.
Se pare că oamenii politici sunt apreciaţi mai ales pentru modul în care îşi continuă activitatea după terminarea unui mandat oficial de reprezentare publică, iar savanţii pentru efortul lor de fondare a unor instituţii care au importanţă la nivel naţional; exemplul avansat de unul dintre respondenţi fiind savantul George Vâlsan, pentru înfiinţarea învăţământului universitar geografic în România. Principalele calităţi pentru care sunt admiraţi jurnaliştii sunt curajul şi moralitatea.
Se poate observa că tinerii intervievaţi în studiul calitativ nu au modele din rândul clasei politice a prezentului. Mai mult, dinamica discuţiilor de grup a dovedit o slabă capacitate de a negocia criteriile pe baza cărora tinerii îşi aleg modelele. Ar mai fi de remarcat că niciunul dintre modele declarate nu este ales pentru capacitatea de a concentra energii sociale (cu excepţia notabilă a savantului George Vâlsan) sau pentru activitatea politică şi socială. (Realitatea.net)
