Altfel spus, cateva clipe de atentie autentica ne repuneau in contact cu noi insine si ne ajutau sa depasim micul disconfort fizic, dar in mileniul III, cine se mai gandeste sa-si asculte corpul si semnalele pe care acesta ni le transmite?
Somatizarile reprezinta limbajul preferat al copiilor, care nu stiu sa-si exprime emotiile. Si cum in fiecare persoana activeaza trei instante (de Copil, Adult si Parinte), la unii, Copilul interior poate alege ca toata viata sa se exprime prin somatizari. De aceea exista persoane cu migrene, de exemplu, care nu au un diagnostic clar, insa sufera toata viata de pe urma durerilor de cap.
Daca ne-am intreba ce anume vrem sa exprimam, sa obtinem prin acea durere sau in schimbul ei, ori ce beneficii primim de la viata, familie, job, atunci cand le acuzam, poate ca durerile si-ar gasi o ameliorare mai rapida, mai eficienta si mai de durata.
Jacques Salomé spunea ca "otita la copii poate insemna faptul ca fie copilul nu este ascultat, «auzit», inteles, fie ca este prea mult «zgomot» in casa (certuri, neintelegeri, discutii in contradictoriu etc.), iar copilul nu mai vrea sa auda toate astea. Astfel, alege sa se exprime prin boala sa, sa atraga atentia asupra nevoii sale de liniste si/sau intelegere".
POLIPII SAU BRONSITA, ASTMUL, LARINGITA sunt semnale prin care copilul poate spune ca-l sufoca ceva, ca si-ar dori sa-si exprime o stare, sa se afirme in interiorul familiei, dar nu poate ori nu stie cum sa o faca, nu se poate apara (in cazul polipilor, care sunt chiar porti-le de aparare ale organismului) si atunci trupusorul lui gaseste o cale sa se exprime pe intelesul tuturor… Dar il intelege cineva?
ENUREZISUL NOCTURN (pipi in pat, la varste mai mari) poate reprezenta simbolul lacrimilor pe care copilul nu si le "permite" in timpul zilei si care sunt urmare a unor cauze diverse: poate mama a plecat la serviciu sau poate mama si tata urmeaza sa se desparta ori a aparut un fratior in viata familiei, pe care copilul nici nu si l-a dorit si nici n-a fost intrebat daca ar vrea sa aiba un frate…
CONSTIPATIA poate reprezenta nevoia de a retine, de a nu lasa sa plece ceva ce corpul copilului poate "produce" singur, fara interventia cuiva din exterior.
Copilul nu poate (a se citi "nu i se da voie") sa pastreze o jucarie a altui copil, nu poate pastra o hainuta care i-a ramas mica sau amintirea unui trecut "perfect" in relatiile lui cu viata, asa ca alege sa pastreze ceea ce el singur face inauntrul lui. Constipatia apare, insa, frecvent si la copiii mici, care au renuntat la pampers fara sa fie pregatiti intim sa o faca.
LOVITURI DESE IN ACELASI LOC. Exista copii care se lovesc adesea la acelasi genunchi, exact peste o rana mai veche; cad si "fac" in asa fel incat sa ramana vesnic o buba acolo, in genunchiul stang sau in cel drept, iar mai tarziu, la maturitate, pastreaza semnul in corpul lor, ca pe un tatuaj permanent – dovada de netagaduit a oricarei copilarii sau a unei etape a acesteia.
Este interesant de observat la care genunchi se loveste mai des, caci partea stanga a corpului reprezinta relatia cu latura feminina a existentei noastre (mama, bunica, bona, o prietena, casa), in timp ce partea dreapta arata legatura cu latura masculina (tatal, fratele, un unchi important) – in registru pozitiv sau negativ.
Daca iei in considerare limbajul corpului, poate ca data viitoare organismul nu va mai repeta acest limbaj. In acest sens, invata copilul sa isi exprime starile, emotiile, frustarile sau/si multumirile verbal sau printr-un desen, printr-un cantecel sau joc improvizat, nu neaparat prin jucarii complicate si sofisticate. Astfel, copilul va sti ca exista si alta cale in afara de boala de a le arata celorlalti ce-l multumeste si ce nu, ce-l preocupa sau il emotioneaza.
De multe ori nici noi, adultii, nu stim sa exprimam in cuvinte o dezamagire, o frustrare, o impresie sau o suferinta; fiecare are propria instanta care il cenzureaza in ceea ce priveste exprimarea verbala. Unii aleg sa afi-seze un suras si sa raspunda la intrebarea "ce faci?" cu "excelent, multumesc!"; doar ca aceasta stare de bine afisata, atunci cand nu corespunde cu starea ta interioara, nu face decat sa adanceasca si sa evidentieze dife-renta intre ceea ce simtim cu adevarat si ceea ce exprimam sau ce ne-am dori sa creada ceilalti despre noi.
REFUZUL DE A FACE LA OLITA Referitor la "Operatiunea Olita", Erik Erickson are o intreaga teorie despre "continentul intunecat" – adica poponetul copilului. E numit asa deoarece copilul nu are posibilitatea sa-si vada funduletul.
Tot ce e in spatele lui reprezinta un mare necunoscut si tot ce e necunoscut ii provoaca teama. De aici se extinde teama ca ceva care ii apartine si e fabricat de propriul organism, adica pipi/caca, pleaca intr-un alt mare necunoscut – WC-ul, fara ca el, copilul, sa-l poata vedea, admira. Acesta e motivul pentru care, atunci cand e pregatit copilul, se incepe cu olita, nu cu vasul de toaleta al adultilor.
Insa multi copii acuza teama si fata de olita, oricat de frumos colorata ar fi ea… Un copil care poarta pampers din prima zi va fi foarte dezamagit si frustrat daca incerci sa i-l scoti pe la 7-8 luni, chiar la 18 luni. Scutecele absorbante sunt foarte comode pentru ei, au forme anatomice, sunt impregnate cu geluri anti-iritare si copiii nu vad nici un motiv pentru care sa nu le mai poarte.
Pe copiii secolului XXI nu-i deranjeaza – cum ne deranja pe noi – un scutec de panza ud, care creeaza disconfort si le raneste pielea sensibila. Ce poti sa faci este sa-l ajuti pe copil sa inteleaga cand si mai ales DE CE nu mai este necesar sa poarte pampers. Pana pe la 2 ani – 2 ani si jumatate, nu cred ca vei avea mari succese cu vorba buna. Dupa aceasta varsta, poti incerca, fara sa te enervezi, sa tipi la copil si sa-l invinovatesti inutil.
La urma urmei, cand va avea 20 de ani, va mai fi atat de important la ce varsta a scapat de pampers?!
Daca vreo bunica, bona, vecina sau alta mamica scandalizata te cearta si te sfatuieste sa pedepsesti copilul care refuza sa faca la olita, fa abstractie de recomandarile lor "binevoitoare"; nu chinui copilul cu fraze de genul "e rusine sa nu faci la wc", "toata lumea rade de tine" si altele in acelasi registru.
Fiecare copil este unic, are ritmul sau propriu de crestere fizica si emotionala, de dezvoltare intelectuala, psihica, motorie etc. Iar cand in familie apare si un bebelus, sansele de a scapa de pampers sunt minime, deoarece copilul va intra in regresie fiziologica, dorind sa imite bebelusul pentru a capata aceeasi atentie.
Zambiti-le cat mai mult, imbratisati-i si spuneti-le mereu cat ii iubiti. Vor face pana la urma ce doriti voi, parintii, doar sa aveti rabdare, intelegere si respect pentru copiii vostri.
Copiii nu stiu sa-si exprime frustrarile in cuvinte. De aceea, ei aleg sa se exprime prin boala cand vor sa atraga atentia asupra nevoilor lor.
Psiholog Loredana Tudorache,
psihoterapeut sistemic de cuplu, copil si familie
avantaje.ro
