1) Demisia, un drept al oricarui angajat
Demisia reprezinta actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, indiferent daca acesta a fost incheiat perioada determinata, nedeterminata ori temporara sau pentru munca la domiciliu.
Dreptul unui angajat de a demisiona este prevazut la art. 81 din Codul muncii, care mai stabileste ca salariatul nu este obligat sa isi motiveze demisia.
Notificarea de demisie trebuie formulata in scris, insa nu este necesar ca ea sa fie acceptata de angajator, deci nu depinde de o aprobare scrisa sau tacita a acestuia. Puteti consulta in fisierul atasat acestui articol un model pentru o notificare de demisie.
Totusi, pentru ca notificarea de demisie sa produca efecte juridice, ea trebuie sa fie comunicata angajatorului.
Atentie! Avocatul Elena Andriescu de la Pachiu si Asociatii explica pentru AvocatNet.ro ca notificarea de demisie este un act irevocabil. Odata comunicata angajatorului, salariatul nu isi mai poate retrage demisia decat in situatia in care primeste acordul angajatorului pentru acest lucru.
2) Cum trebuie instiintat angajatorul despre demisie
Una dintre cele mai comune metode de comunicare a demisiei este cea in care notificarea scrisa este inregistrata in registrul de intrare-iesire al angajatorului, ceea ce arata ca acesta a luat la cunostinta despre document. Odata cu indeplinirea acestei etape procedurale, notificarea capata data certa, in functie de care se va calcula si termenul de preaviz.
De asemenea, comunicarea demisiei se poate face si prin scrisoare recomandata sau prin scrisoare cu confirmare de primire, trimisa la sediul angajatorului. In aceasta situatie, notificare isi va produce efectele juridice de la data primirii scrisorii de catre angajator.
Atentie! Codul muncii sanctioneaza angajatorii care refuza sa inregistreze demisia unui salariat cu amenda cuprinsa intre 1500 si 3000 de lei.
3) Preavizul
Odata ce un angajat demisioneaza, el nu poate parasi imediat locul de munca, ci trebuie sa ramana intr-o perioada de preaviz, astfel incat angajatorul sa aiba timp sa gaseasca un inlocuitor pentru postul care ramane liber.
Termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa caz, cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile. Totusi, Codul Muncii stipuleaza ca preavizul nu poate fi mai mare de 20 de zile lucratoare pentru salariatii cu functii de executie. Pentru functiile de conducere, aceasta perioada de preaviz nu poate depasi 45 de zile lucratoare.
Termenul de preaviz curge de la data comunicarii notificarii, fara a se calcula si ziua comuncarii.
Atentie! Angajatul este obligat sa acorde angajatorului termenul de preaviz, indiferent daca acest lucru a fost mentionat sau nu in notificarea de demisie.
Citeste mai departe
