Contabilii, avocaţii, auditorii şi consultanţii fiscali vor fi obligaţi să raporteze zilnic la Fisc operaţiunile de peste 5.000 euro de care «au luat cunoştinţă». Cerinţa este reclamată ca inacceptabilă pentru că încalcă secretul profesional, este o sursă de abuzuri şi transformă ANAF în supraveghetorul tuturor mişcărilor de bani la nivel naţional.

Conform unei modificări propuse în Codul de procedură fiscală, după închiderea dezbaterii publice asupra proiectului de lege, şi făcută publică abia după aprobarea în guvern, avocaţii, contabilii, experţii contabili, consultanţii fiscali, auditorii, dar şi alte categorii vor fi obligaţi să transmită Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), zilnic, "operațiunile în lei sau în valută despre care au luat cunoștință cu ocazia desfășurării activității, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 5.000 euro, indiferent dacă tranzacția se realizează prin una sau mai multe operațiuni ce par a avea o legătură între ele". Conținutul informațiilor, standardul de transmitere, tipurile de informații și soldurile aferente conturilor bancare, precum  şi procedura de transmitere urmează să fie aprobate prin ordin al preşedintelui ANAF, scrie Capital.

Reprezentanţii profesiilor libere au reacţionat prin apeluri trimise Comisiilor de buget-finanţe din Parlament unde proiectul de lege se află în dezbatere. Apariţia acestei prevederi în proiectul Codului de procedură a fost surprinzătoare, mai ales că, în varianta discutată cu mediul de business, obligaţia era doar pentru instituţiile financiare. Chiar şi în forma iniţială, obligaţia a născut controverse, cu atât mai mult cu cât, actualul Cod de procedură fiscală deja obligă băncile să comunice ANAF, la cerere, pentru fiecare titular în parte, toate rulajele şi/sau soldurile conturilor deschise, datele de identificare ale persoanelor care deţin dreptul de semnătură, casetele de valori închiriate.

Cum justifică ANAF această pretenţie?

"Măsura prezintă avantajul constituirii, la nivelul ANAF, a unei baze de date care să fie valorificată atât în scopul identificării evaziunii fiscale (venituri nedeclarate), cât şi în scopul eficientizării activităţii de executare silită (prin poprire)", se arată în expunerea de motive a proiectului. Acelaşi document consideră că prelucrarea informațiilor este necesară și proporțională "în scopul de a permite ANAF să identifice în mod corect și fără echivoc contribuabilii vizați, să își administreze și să asigure punerea în aplicare a legislației fiscale, să evalueze probabilitatea comiterii de evaziuni fiscale și să evite investigații suplimentare inutile".

"Cine a pus acest articol în proiectul Codului de procedură fiscală a vrut să saboteze ANAF pentru că se ştie că cele mai eficiente atacuri informatice sunt cele în care ţinta este inundată cu informaţie. Când pentru aceeaşi tranzacţie ANAF va primi zilnic 10-12 raportări, este de greu de crezut că va avea capacitatea să proceseze informaţiile", consideră avocatul Gabriel Biriş. Însă, dincolo de presupusa utilitate a acestor informaţii pentru autorităţile fiscale, principala problemă este că prevederea încalcă secretul profesional al unor categorii care îşi bazează activitatea tocmai pe confidenţialitatea relaţiei cu clienţii. "Legea nr. 51/1995 si Statutul profesiei de avocat prevăd ca avocatul este obligat sa păstreze secretul profesional, că nu poate fi controlat contactul dintre avocat si clientul acestuia, că lucrările avocatului sunt inviolabile, precum şi că avocatul este protejat de lege în exercitarea profesiei. Astfel, prevederea intră în contradicție cu această obligație fundamentală care ține de însăși natura exercitării profesiei de avocat, care nu poate fi privită în afara protecției de care acesta și clientul său ar trebui să beneficieze prin garantarea dreptului la apărare, dreptul la tăcere și privilegiul împotriva propriei incriminări, inclusiv împotriva autorităţilor de stat", precizează Emanuel Băncilă, avocat Radu şi Asociaţii.

Reprezentanţii ANAF susţin, însă, că informațiile vor fi utilizate doar pentru necesitățile de administrare de către organul fiscal central a creanțelor fiscale, neputând fi furnizate altor autorități publice şi că există obligaţia păstrării secretului fiscal. "Sunt milioane de operaţiuni zilnic între firme. Va însemna că fiecare parte implicată într-o tranzacţie va trebui să raporteze, ceea ce va însemna că ANAF va primi informaţii de la patru, cinci firme pentru aceeaşi operaţiune", spune Gabriel Biriş.

Intenţia ANAF de a intra în posesia acestui volum imens de informaţii pare de neînţeles, mai ales că acum, cea mai mare parte a acestor operaţiuni sunt raportate către Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB).

"Totuși trebuie să facem o distincție clară între prevederea existentă în legea nr. 656/2002 privind spălarea banilor și prevederea propusă în noul Cod de Procedură fiscală. Dacă în cazul primului act normativ scopul acesteia justifică caracterul excepțional de încălcare a drepturilor și libertăților individuale, în ceea ce privește reglementarea din Codul de procedură fiscală nimic nu justifică acest lucru. Organele fiscale au la dispoziție toate măsurile și instrumentele pentru a putea lupta împotriva evaziunii fiscale, schimbul de informații între instituțiile statului, inclusiv ONPCSB fiind reglementat de foarte multă vreme în Codul procedură fiscală", afirmă Emanuel Băncilă. Citeste mai departe, pe Capital.ro.