Cele mai recente modificări aduse Codului Muncii ridică multe dintre condiţiile pe care angajatorul le putea impune angajatului căruia îi plătea diverse cursuri de formare profesională.
Deşi legea prevede clar în prezent că, în cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile sunt suportate de către acesta, fără a i se mai impune angajatului să nu părăsească respectivul loc de muncă pe o anumită perioadă de timp, există încă temerea că angajatorul poate recurge la lege pentru a impune condiţii celui căruia îi plăteşte cursurile.
Legea dă posibilitatea ambelor părţi să cadă singure la un acord în ceea ce priveşte angajamentele pe care şi le iau reciproc. În cazul în care angajatorul propune ca salariatul să urmeze cursuri sau stagii de formare profesională, acesta din urmă va beneficia, pe toată durata acestora, de toate drepturile salariale deţinute, precum si de vechime la acel loc de muncă. Această perioadă este considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.
Conform legii, un angajator este obligat să susţină cursuri de formare profesională cel puţin o dată la doi ani, dacă are cel puţin 21 de angajaţi, sau o dată la trei ani dacă are mai puţin de 21 de angajaţi.
În ceea ce priveşte cursurile urmate din iniţiativa angajatului, compania va analiza solicitarea acestuia, împreună cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, după caz.
Într-un termen de 15 zile de la primirea solicitării, angajatorul trebuie să decidă dacă va aproba urmarea respectivelor cursuri şi costurile pe care le-ar putea suporta.
Toate condiţiile impuse angajatului, precum şi perioada pe care îşi fac efectul trebuie să fie stabilite printr-un act adiţional.
"Beneficiile acestui tip de recompensare sunt evidente pentru ambele părţi: în primul rând, este o formă foarte eficientă de motivare a angajaţilor. Elimină rutina, îmbunătăţeşte comunicarea în cadrul companiei, creşte productivitatea. Însă pentru angajator, principalul beneficiu este că nu mai plăteşte impozit (spre deosebire oferirea unor tichete sau asigurări medicale), făcând astfel o economie importantă şi, în acelaşi timp, acordă şi bonificaţii salariaţilor", explică Angelica Ene, specialist în salarizare la Accace Romania, companie de consultanţă financiară.
Ea adaugă că, pentru ca toate cele de mai sus să fie valabile, este nevoie ca pregătirea profesională să aibă legătură directă cu activitatea desfăşurată de către angajat pentru companie.
Nu este prevăzut în lege pragul maxim al sumei pe care compania o poate plăti pentru angajat, atât timp cât pregătirea acestuia are legătură cu business-ul pentru care lucrează.
De asemenea, s-au eliminat din Codul Muncii specificaţiile privind durata cursurilor de formare profesională - prin urmare, nu se mai pun condiţii privind plata salariului în caz de scoaterea parţială sau totală din activitate pe durata cursurilor, şi nu se mai specifică nici un număr de zile care ar da dreptul angajatorului să impună angajatului diverse condiţii precum vechea restricţie de a nu avea iniţiativa încetării timp de trei ani dacă ar fi participat la un curs de peste 60 zile.
Adevarul.ro
