Eroii care ne înalţă: "Când mi-am născut fiul şi a trebuit să-l botez, am adus cristelniţa acasă noaptea, să nu vadă nimeni"
BOTOSANI

Avea 25 de ani şi un prunc în pântece atunci când securiştii l-au arestat pe soţul ei. De ce? Că doar nu făcuse politică niciodată, tocmai de aceea şi ocupase funcţia de prefect al Botoşanilor între 1943- 1944. Cu două zile înainte să dea Securitatea buzna în căsuţa lor, Theodor atinsese burtica soţiei şi simţise, pentru prima dată, cum pruncul lor zvâcneşte la mângâierea tatălui. De la momentul în care a fost luat pe sus de securişti până când tatăl să îşi vadă fiul pentru prima dată au trecut doi ani.

"Aveam 25 de ani şi Doamne, cât de frică mi-a fost. Nimeni nu ne-a mai intrat în casă din acel moment, am fost singură. Când mi-am născut fiul şi a trebuit să-l botez, am adus cristelniţa acasă noaptea, să nu vadă nimeni. Securistul stătea în casă cu mine, era pus să mă supravegheze, însă soţia lui era o femeie extraordinară şi mi-a spus atunci când soţul ei urma să plece la Bucureşti. Atunci am fugit şi eu, la sora mea, şi m-am ascuns la ea, cu băieţelul. Când soţul meu s-a întors din puşcărie şi ne-am întâlnit din nou, copilul nu-l cunoştea", povesteşte doamna Matilda Candiescu, acum ajunsă la 89 de ani. Ani care au trecut peste ea şi care i-au adus necazuri cât poate zece oameni nu trăiesc într-o viaţă. Dar nu i-au ştirbit deloc frumuseţea, nobleţea şi eleganţa.

Doamna Matilda Candiescu (foto dreapta) a venit la Cimitirul Eternitatea, alături de alţi "confraţi întru suferinţă", pentru a-i pomeni pe foştii deţinuţi politici ucişi în Penitenciarul Botoşani. Aşa fac în fiecare an la Înălţare. În fiecare an, foşti deţinuţi politici şi urmaşi ai acestora se adună la Monumentul închinat celor care au murit în puşcăriile comuniste, fiind aruncaţi acolo de un regim care extermina tot ce însemna "anti-sistem".

Alături de doamna Candiescu e domnul Jan Geamăn (în mijloc), ajuns la aproape 90 de ani, dar şi domnul Mihai Gaşpar (stânga), acum la 86 de ani, alături de soţia sa. Au simţit pe propria piele regimul din 50- 52, au făcut puşcărie la Târgşor pentru că s-ar fi ridicat împotriva regimului. Au suferit nu doar foame şi bătăi neînchipuite, ci şi privaţiunile aferente denumirii de "puşcăriaş". Fraţii Maluş, Vasile şi Jan, nu au mai ajuns anul acesta la Cimitirul Eternitatea, pentru că bătrâneţea şi bătăile îndurate în puşcăriile comuniste le îngreunează mult paşii. 

Maria Puiu, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici- Filiala Botoşani, a pus pe pomelnicul citit de preot la slujba de pomenire 170 de nume! Nume ale deţinuţilor politici care au suferit iar acum stau de-a dreapta Tatălui. 170 de eroi ai neamului, atât de puţin preţuiţi de autorităţile judeţene sau despre care se vorbeşte atât de puţin.

Ziua de Înălţare îi adună pe toţi la Monument, iar flacăra lumânărilor tremură. Hristos s-a Înălţat, la fel ca amintirea lor.

Citiţi şi:
Botoşăneanul care a fost martor la slujba de Înviere săvârşită de Părintele Justin Pârvu în mină: "La ieşire ne aşteptau cu mitralierele, noi strigam Hristos a Înviat!"




 

 

Spune-ne opinia ta