Dezindustrializarea, îndatorarea ÅŸi depopularea sunt elementele ecuaÅ£iei care a avut ca rezultat falimentul oraÅŸului Detroit, leagănul industriei auto americane, iar în aceeaÅŸi ecuaÅ£ie, dar la o scară mai mică, intră multe oraÅŸe din România. De aceea cel mai răsunător faliment municipal din istoria Americii, chiar dacă s-a întâmplat la mai mult de 8.000 de kilometri de BucureÅŸti, ar trebui să fie pentru România un semnal că o economie nu poate creÅŸte sănătos pe datorie, fără o bază productivă ÅŸi fără participarea populaÅ£iei.

Detroitul era în anii 1960 un centru al industriei auto mondiale, cel mai mare ÅŸi cel mai bogat oraÅŸ din Statele Unite, scrie Associated Press.

De­clinul a venit imediat după ce locuitorii au început să se mute în suburbii, aÅŸa cum a fost cazul ÅŸi în alte regiuni ale ţării, luând cu ei afacerile, locurile de muncă ÅŸi baza de impozitare. Unii istorici susÅ£in că revolta violentă din 1967, una din multele "revolte rasiale" care au zguduit Å£ara în acea perioadă, a accelerat trendul depopulării.

Amploarea declinului este uimitoare. PopulaÅ£ia s-a redus de la 1,8 milioane de locuitori la 700.000, iar autorităţile s-au văzut în situaÅ£ia de a întreÅ£ine un oraÅŸ de 368 kilometri pătraÅ£i – spre comparaÅ£ie BucureÅŸtiul, cel mai mare oraÅŸ al României, are o suprafaţă de 228 kilometri pătraÅ£i – cu o bază de taxare redusă la jumătate faţă de cum era în anii 1950.

PopulaÅ£ia s-a redus cu un sfert din anul 2000. Între timp, companiile auto au început să deschidă centre de producÅ£ie în alte oraÅŸe, în condiÅ£iile în care maÅŸinile japoneze ajunseseră să domine piaÅ£a. În 2009 industria auto americană s-a prăbuÅŸit, odată cu întreaga economie, îngropând Detroitul. Eforturile autorităţilor de a asigura servicii de bază precum salubritatea ÅŸi poliÅ£ie au fost complicate de obligaÅ£iile de plată în baza contractelor cu uniunile sindicale ÅŸi a beneficiilor către fondurile de pensii.

OraÅŸul a intrat în insolvenţă cu datorii de 18 miliarde de dolari.

Un dinozaur industrial în care doar 275.000 de locuitori mai muncesc

Acum în Detroit rata ÅŸomajului este de 18,6%, mai mult decât dublu faţă de media ţării, iar rata criminalităţii este de cinci ori peste cea generală. OraÅŸul are 80.000 de clădiri părăsite sau lăsate în paragină ÅŸi doar 275.000 de locuitori care muncesc, notează Financial Times.

La o rată a omorurilor la maximul ultimilor 40 de ani, doar o treime din ambulanÅ£ele oraÅŸului sunt funcÅ£ionale ÅŸi jumătate din luminile stradale sunt stricate. Locuitorii aÅŸteaptă aproape o oră pentru ca poliÅ£ia să răspundă apelurilor, pe când media naÅ£ională este de doar 11 minute, scrie The Guardian.

"Crede cineva că este normal să ai un copac de 40 de ani care creÅŸte prin acoperiÅŸul unei case devastate? Crede cineva că este în regulă să suni la poliÅ£ie, iar ei să nu vină pentru că sunt deja în alte misiuni?", se întreabă Kevyn Orr, managerul financiar de urgenţă al Detroitului.

Tăieri de salarii ÅŸi luptă pentru banii de pensii într-un oraÅŸ al sărăciei

Falimentul vine cu un cost. Niciun alt oraÅŸ mare din SUA nu a mai cerut protecÅ£ie faţă de creditori sub legea falimentului. New York, Cleveland ÅŸi Philadelphia au ajuns în pragul falimentului, dar autorităţile au încheiat acorduri în ultimul moment cu creditorii. Fondurile de pensii ale oraÅŸului ÅŸi deÅ£inătorii de obligaÅ£iuni se pregătesc să lupte pentru fiecare dolar pe care-l pot recupera de la Detroit, iar milă va fi puÅ£ină având în vedere multele scandaluri de corupÅ£ie ÅŸi gestionare deficitară în care au fost implicate autorităţile.

AdministraÅ£ia are 9.700 de angajaÅ£i ale căror salarii vor fi în cel mai bun caz tăiate ÅŸi 20.000 de pensionari ÅŸi persoane care primesc beneficii de sănătate are căror venituri sunt puse în pericol. Fondurile de pensii pentru angajaÅ£ii de la stat formează cea mai mare parte a creditorilor care nu au prioritate la plată. În spatele acestui fundal tensionat stau diviziuni politice ÅŸi rasiale care nu vor face decât să complice situaÅ£ia.

Guvernatorul statului Michigan, Rick Snyder, un republican alb, preia un oraÅŸ democrat în care 80% din populaÅ£ie este de culoare.

Cum a ÅŸters dezindustrializarea oraÅŸe întregi din România: dispariÅ£ia coloÅŸilor din Moldova

Închiderea sau restrângerea treptată a activităţii marilor coloÅŸi industriali care funcÅ£ionau înainte de ‘89, însoÅ£ită de pierderea a zeci sau sute de mii de locuri de muncă, a fost unul dintre factorii majori care au accentuat sau chiar generat fenomenul de depopulare a României.

O analiză a ZF arată că oraÅŸele care au înregistrat printre cele mai mari rate de scădere a numărului de locuitori s-au confruntat cu un declin accentuat al industriei din zonă, în condiÅ£iile în care fabricile reprezentau stâlpii pe care se sprijinea un întreg oraÅŸ sau suflare din zonă.

OraÅŸele Vaslui ÅŸi Bârlad, ambele din judeÅ£ul Vaslui, se află pe primele locuri în ceea ce priveÅŸte fenomenul de depopulare, între 2002 ÅŸi 2011 acestea pierzând 27,8% ÅŸi respectiv 27,7% din numărul total de locuitori. GiganÅ£ii industriali care asi­gurau locurile de muncă ale celor mai mulÅ£i dintre vasluieni au căzut după anul ‘90, iar cei rămaÅŸi fără slujbe ÅŸi fără perspective de a-ÅŸi asigura un loc de muncă au plecat să-ÅŸi caute norocul în străinătate.

În ultimii nouă ani populaÅ£ia celor mai mari 100 de localităţi din România a scăzut cu circa 16%, de la 9,6 milioane de persoane în 2002 până la 8,1 milioane de locuitori în 2011, potrivit datelor centralizate de ZF pe baza recensământurilor efectuate de Institutul NaÅ£ional de Statistică (INS). Majoritatea companiilor privatizate după ‘90 prin metoda MEBO, care au fost preluate de salariaÅ£i, au intrat în insolvenţă din cauza managementului defectuos sau a altor factori ÅŸi s-au închis.

O altă cauză a fost lipsa sprijinului din partea unui acÅ£ionar puternic care să susÅ£ină companiile ÅŸi într-un context de piaţă nefavorabil.

Un alt oraÅŸ afectat puternic de depopulare este Dorohoi din judeÅ£ul BotoÅŸani, care în ultimul deceniu a pierdut 27% din locuitori, respectiv circa 8.300. Numărul de salariaÅ£i ai fabricii de confecÅ£ii Conted Dorohoi din localitate a scăzut la mai puÅ£in de jumătate în ultimul deceniu, de la 1.179 în 2002 la aproximativ 500 anul trecut.

JudeÅ£ul BotoÅŸani se sprijinea înainte de anii ‘90 pe coloÅŸi precum Electrocontact BotoÅŸani, unde lucrau circa 5.700 de oameni ÅŸi care în prezent mai numără circa 120 de salariaÅ£i.

Un fost ÅŸef de secÅ£ie din fabrică, Gheorghe Ciubotaru, care în prezent este proprietarul grupului Electroalfa, cu afaceri de 40 mil. euro, povesteÅŸte că decăderea fabricii a venit după liberalizarea pieÅ£ei ÅŸi din cauza concurenÅ£ei străi­ne, în condiÅ£iile în care companiile româ­neÅŸti nu erau pregătite să facă faţă nici teh­no­logic, nici managerial ÅŸi nici din punct de vedere al forÅ£ei de vânzări cu companiile străine.

"Era de după ‘90 nu a pregătit oameni în foarte multe domenii. AtribuÅ£iile de vânzare erau în mâinile câtorva jucători care erau în casele de export, restul era o piaţă centralizată. Era o vreme atât de anormală încât dădeai ÅŸpagă ca să cumperi ceva, carne sau haine. Logica economică aproape că dispăruse. Economia centralizată se pretează la niÅŸte idei, că dacă mai construiesc o fabrică o să fie bine, dar fabricile ascundeau de fapt un ÅŸomaj mascat. Noi în Electrocontact BotoÅŸani eram 5.700, dar fabrica ar fi funcÅ£ionat extraordinar de bine cu maxim 2.000 de oameni. ToÅ£i se făceau că fac treabă. Era ca ÅŸi în China, ÅŸase oameni pe autobuz: unul dădea bilete, unul controla dacă a dat bilete, ca să aibă motiv să-i dea omului o bucată de pâine. Un alt motiv pentru care a murit industria a fost că la un moment dat factorul politic a ajuns să controleze economia ÅŸi aÅŸa s-au devalizat băncile, aÅŸa s-au devalizat mari combinate", spune Gheorghe Ciubotaru, proprietarul Electroalfa.

 

Bogdan Cojocaru (material complet pe Ziarul Financiar)

CITEȘTE ȘI: "Sistemul de Intrare/IeÈ™ire (EES) se extinde la punctul de trecere a frontierei RădÄ..."