"Parerile de rau care nu se exprima prin lacrimi fac sa planga alte organe", spune un psihiatru britanic. Ce se ascunde in spatele lacrimilor, atunci cand ele sunt intr-adevar sincere? De ce unii oameni, extrem de puternici altminteri, nu se pot abtine si izbucnesc in plans in public iar altii raman impietriti chiar si in fata celor mai mari nenorociri?

Cercetatorii si psihoterapeutii au incercat sa descifreze pentru webmd.com cateva dintre secretele acestei manifestari emotionale.

De ce plangem?

De prea multa fericire sau nefericire, am putea raspunde intr-un mod simplist. Psihologii spun insa ca este ceva mai complicat de atat. "Plansul este un raspuns emotional natural la anumiti stimuli, cum ar fi supararea sau durerea. Dar exista si anumite circumstante speciale care ne fac sa izbucnim in lacrimi", spune Stephen Sideroff, psiholog la Universitatea din California.

"De exemplu, sunt multi oameni care se emotioneaza pana la lacrimi in momentul in care privesc o opera de arta. Pur si simplu, "se topesc", cum obisnuiesc eu sa spun. Lasa garda jos si devin total vulnerabili. In momentul in care plang, acesti oameni elibereaza o imensa acumulare de energie exprimata prin sentimente", mai explica acesta.

"In alte situatii, putem vorbi despre un mecanism de supravietuire. Plangand, incercam sa atragem atentia aspura problemelor cu care ne confruntam si pe care nu le putem solutiona singuri", atentioneaza neurologul Jodi DeLuca de la Tampa General Hospital din Florida.

Pe de alta parte, exista momente in care plansul are un scop anume la nivel biochimic, el ducand la declansarea unor mecanisme de eliberare a hormonilor de stres si toxinelor din organism.

Totodata, plansul poate fi folosit uneori ca si arma sociala. Este binecunoscut ca femeile sau copiii sunt acuzati destul de des ca apeleaza la acest truc pentru a obtine sprijinul in situatii in care nu gasesc alte rezolvari, cum ar fi achizitionarea unei masini noi de spalat sau ajutorul la teme.

Plansul bun si plansul rau

"Femeile plang mai mult si mai des decat barbatii iar societatea s-a obisnuit cu aceasta situatie, mai ales ca plansul este perceput ca un semn de slabiciune", mai spune Sideroff.

Chiar daca nu este pe deplin explicat, expertii spun ca motivul pentru care unii oameni plang mai usor iar altii aproape deloc are foarte mare legatura cu temperamentul si experienta anterioara.

Cei care au suferit traume serioase sunt mai predispusi la plans decat cei care au dus o viata senina. "Amintirile dureroase genereaza emotii foarte puternice", mai spune psihologul.

Multi recunosc faptul ca dupa ce plang se simt mai usurati, sugerand ca este bine sa ne manifestam astfel.

Uneori da, dar nu intotdeauna. De exemplu, studiile arata ca depresivii sau cei care sufera de anxietate se simt mai rau dupa ce plang, motivele nefiind inca foarte clar identificate.

Cum sa te abtii

Daca esti o persoana care izbucneste in plans foarte repede atunci cunosti senzatia: te simti privit ciudat de catre ceilalti, esti neputincios, vulnerabil si cu cat incerci mai mult sa te abtii, cu atat plangi mai tare.

Mai mult, exista situatii in care daca incepi sa plangi te umpli pur si simplu de ridicol, cum ar fi de exemplu cea in care seful te anunta ca altcineva a fost promovat in locul tau.

In astfel de situatii, daca stii ca esti o fire "plangacioasa" scuza-te si du-te intr-un loc potrivit, unde poti da drumul lacrimilor in voie. Nu are rost sa te abtii prea mult timp, este clar ca vei izbucni mai devreme sau mai tarziu.

In schimb, daca nu poti iesi din cadru, fa eforturi sa iti distragi singur atentia concentrandu-te pe un anumit lucru sau pe o anumita idee pana cand poti ramane singur.

De ce nu trebuie sa te abtii tot timpul

Plansul in mod repetat este inconfortabil dar nici sa nu plangi niciodata nu e sanatos din punct de vedere mental.

"Din tot felul de motive, o multime de oameni isi suprima lacrimile in permanenta dar acest lucru nu este deloc sanatos", spune Sideroff precizand ca acestia risca sa se confrunte cu depresii profunde.

"Sentimentele nu sunt bune sau rele, frumoase sau urate, ele pur si simplu sunt, exista in noi. Asa cum spunea cunoscutul psihiatru britanic Henry Maudsley, parerile de rau care nu se exprima prin lacrimi fac sa planga alte organe", mai spune acesta.