Dan Puric nu este botosanean. El devine. Cu fiecare amintire, a lui sau a celor care l-au cunoscut, Puric nu face decat sa construiasca o imagine de neinlocuit: acea scena a Botosanilor, mare cat tot judetul, cu drumuri si oameni, cu sacrificii si minuni artistice greu de regasit in zilele noastre. Dan Puric merita un loc de frunte printre botosaneni. Pentru ca nasterea sa ca artist s-a petrecut aici, la Botosani.
S-a nascut la Bucuresti, in 12 februarie 1959. Este actor, scenarist, regizor si dansator de step. Dupa absolvirea Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica I. L. Caragiale, in 1985, a activat trei ani, pana in 1988, ca actor al Teatrului Mihai Eminescu din Botosani. Din 1988 este angajat al Teatrului National din Bucuresti.
Este si presedinte-fondator al Asociatiei Compania de Teatru Pass-Partout DP. Prima regie in teatru o semneaza cu spectacolul Secvente, pantomima si dans, la Teatrul din Botosani.
www.stiri.botosani.ro ii ureaza LA MULTI ANI, sanatate, pace sufleteasca si puterea de a-si trai pana la capat arta!
INTERVIU CU DAN PURIC (FRAGMENTE)
Reporter: Cateva cuvinte despre Botosani, despre anii petrecuti in Teatrul Mihai Eminescu?
Dan Puric: De Botosani sunt foarte legat, pentru ca Botosaniul inseamna inceputul meu artistic, climatul care m-a marcat profund, intr-un mod discret si cu mare calitate. Botosaniul are un public de teatru cu mare traditie. Am de acolo cele mai frumoase amintiri, multe legate de actorii de exceptie langa care am jucat.
Imi amintesc de Doru Buzea, un om de o deontologie profesionala rar intalnita, care m-a ocrotit si m-a crescut, de Ionel Plaesanu, care m-a initiat in primii pasi de step, Silvia Braescu, domnul Glavan, Dumnezeu sa-l odihneasca, secretarul literar al Teatrului, un erudit, Costica Adam, care m-a apropiat definitiv de Eminescu.
Desi erau ultimii ani ai comunismului, Botosaniul era mult inainte, nu se pusese stop la istorie. Acolo am facut primele experiente teatrale. Sub directoratul doamnei Lucia Olaru Nenati am pus in scena Visul, Jocul, cu care am colindat satele si comunele judetului si mai apoi lumea intreaga.
Reporter: Au ramas undeva, in suflet, aceste locuri?
Dan Puric: Am umblat, de atunci, in vreo 36 de tari, am jucat spectacole care mi-au dat o putere extraordinara. Cu toate acestea, nu pot fi comparate cu turneele facute cu masinuta veche de la Botosani, cu nea Calfa si cu neuitata doamna Ligi. (rade).
Mai aveam putin si am fi mers cu caruta prin comune. Inceputul, stiti cum se spune, e prima dragoste. Scena de la Botosani ramane pentru mine o icoana.
Experienta de la Botosani a fost data de Dumnezeu tocmai ca sa cunosc mai adanc, mai profund. Atunci am cunoscut toata ideea de jertfa artistica, de sacrificiu artistic, sub formele cele mai umilitoare ale conditiei artistice, dar si cele mai nobile. Desi conditiile erau foarte sarace.
Reporter: Amintiti undeva spusele actorului Sacha Guitry: Si publicul trebuie sa aiba talent!
Dan Puric: Publicul din Botosani este de o sensibilitate aparte, a botezat primele forme de teatru experimental, non-verbal. Cu ce-am facut la Botosani i-am civilizat dupa multi ani pe bucuresteni. Acolo, la Botosani, am facut prima mea trupa de teatru, cu tineri care acum sunt, la randul lor, mari actori in Bucuresti.
Trebuie sa aveti mare incredere in forta voastra artistica! Ceea ce am realizat se leaga de Botosani, pentru ca acolo am inventat acest limbaj teatral. Am avut o saracie curata acolo. Schimbul cu publicul din Botosani era firesc. Nu era un public provincial!
Reporter: Intelegea limbajul sau doar recepta actul artistic?
Dan Puric: Reactiile publicului erau extraordinare! Mergeam la Saveni, la Dorohoi. Prezentam aceste spectacole in limbaj experimental, iar publicul nu numai ca intelegea, ci aprecia ceea ce vedea pe scena. Am simtit locurile acelea ca pe un centru fertil extraordinar.
Botosaniul ramane pentru mine de neinlocuit. Un camp de cultura unde poti sa infloresti.
(Interviu realizat de Florentina Tonita, in anul 2006)
