Istoria a retinut marile infaptuiri din timpul domniei sale: desavarsirea Unirii de la 1859, primele reforme (secularizarea averilor manastiresti, Legea rurala, Legea Instructiunii publice, organizarea justitiei, a armatei, etc.), dar si desfasurarea unei activitati diplomatice intense pentru acceptarea schimbarilor aduse Conventiei de la Paris de catre Marile Puteri europene.
Din pacate insa, in a doua parte a domniei sale, omul politic Cuza a facut si unele greseli pe care istoria, asa cum era si firesc le-a retinut. I-a indepartat pe unii colaboratori integri si activi - cum a fost spre exemplu Kogalniceanu - si s-a inconjurat de un grup de profitori ce faceau trafic de influenta si se imbogateau. In fruntea acestui grup s-au aflat Cezar Librecht, belgian de origine, directorul general al postelor si telegrafului, Nicolae Docan si Grigore Cozadini, veri primari ai domnitorului, M. Marghiloman, prefectul politiei Capitalei, Al. Cantacuzino, ministrul de Finante si fratele lui Vasile Alecsandri.
Toti acestia au creat o stare de nemutumire generala grabind constituirea unei coalitii indreptate impotriva lui Cuza.
La greselile de mai sus s-a mai adaugat si viata aventuroasa pe care o ducea Cuza. A ajuns la un moment dat sa intretina legaturi cu frumoasa Maria Obrenovici, vaduva printului Efrem, din familia domnitoare a Serbiei.
Din legatura sa cu frumoasa vaduva, romanca de origine, fiica a marelui proprietar Costin Catargiu, au rezultat doi copii: Alexandru si Dimitrie. Cei doi copii au fost adoptati cu acordul sotiei sale, doamna Elena, in anul 1865. Ei au murit insa foarte tineri.
La scurt timp dupa moartea lui Cuza la Heidelberg, in 1873 - care fusese obligat de "monstruoasa coalitie" sa abdice si sa plece in exil in 1866 - a murit in 1889 Dimitrie, iar un an mai tarziu si Alexandru. Doamna Elena Cuza a supravietuit pana la venerabila varsta de 83 de ani, incetand din viata in aprilie 1909, dar avand parte de funeralii nationale organizate de regele Carol I.
Poate ca cel mai plastic si sugestiv a rezumat scurta domnie a lui Cuza, prietenul si fostul sau colaborator, fostul Prim ministru, Mihail Koganiceanu care, la inmormantarea fostului domnitor Cuza, la Ruginoasa, spunea: "Nu greselile lui l-au rasturnat, ci faptele lui cele mari. Ele sunt nepieritoare...Si cat tara aceasta va avea o istorie cea mai frumoasa pagina va fi aceea a lui Alexandru Ioan I".
