(...) În România se vorbește excesiv de mult de cunoștințe. Școala românească a uitat că aceste cunoștințe se găsesc peste tot și sunt la fel de accesibile cu un click pe google. Competențele însă sunt altă poveste. Ce știi să faci când ai terminat liceul, câte limbi străine vorbești fluent, câte programe de calculator cunoști perfect, știi să-ți scrii CV-un și scrisoarea de intenție? Știi să te prezinți la un interviu, știi cine ești?
Nu contest că curriculum nu are avea valoarea lui, dar rezultatele dezastruase la testările internaționale (PIRLS – Progress in International Reading Literacy Study – și TIMSS – Trends in Mathematics and Science Study – ne arată că suntem printre ultimii în ceea ce privește performanțele la lectură, la științe și la matematică. De ce? Simplu: pentru că ei testează competențe, nu cunoștințe și pentru că elevii români, puși să rezolve o situație practică cu ajutorul cunoștințelor pe care le-au învațat de multe ori pe de rost, sunt în încurcatură. Cunosc bine situația. În anii cât am fost profesor le dădeam deseori teme elevilor în care le ceream să argumenteze diferite opinii. Ar fi trebuit atunci să caute referințe mai complexe decât lecția de zi, să vadă legături și influențele fenomenelor în alte sfere de activitate sau în alte perioade istorice. Ei bine, temele și discuțiile acestea erau cele mai detestate, pentru simplul fapt că le cereau elevilor să gândească. Cum ar veni, orice, dar numai asta, nu!
Pe mulți i-a șocat felul în care se menține disciplina la Liceul de la La Rochelle. Nu profesorii sunt cei care se ocupă de acest lucru, ci departamentul numit "Vie scolaire". Spuneam că este un departament al școlii condus de Consilierul principal educativ care, prin asistenții lui, impune regulile școlii. Acest departament se ocupă cu reglementarea absențelor, cu impunerea sancțiunilor, supravegherea culoarelor, a internatului. Elevii pedepsiți vin la Vie scolaire pentru a-și face pedeapsa, fie că este vorba de realizarea unui eseu, transcrierea lecțiilor sau tema cerută de către profesorul care a impuns reținerea.
Cadrele didactice nu se implică în niciunul din aceste aspecte și mi se pare oarecum mai corect decât în România, unde profesorii sunt puși să facă de serviciu, să păzească intrările în școală, curtea școlii sau numeroase alte sarcini, un pic cam pe lângă funcția de predare. Nu mai vorbim că toate activitățile în plus îi determină pe profesori să stea la școală mult peste timpul reglementar de lucru, fără nici o îmbunătățire a salariului. Din păcate, faptul că fac o profesie nobilă nu le plătește nici facturile, nici sănătatea, nici timpul sacrificat pe altarul educației. Citeşte continuarea materialul pe catchy.ro...
